Fără să cadă nici în capcana didacticismului și nici în cea a normalizării unui comportament nociv, filmul te prinde într-o carabină și te împinge peste stânca unui coming-of-age movie, care te ține uneori suspendat mai ceva ca un thriller, dar te și leagănă ușor într-un comic de situație, cu care n-ai cum să nu empatizezi, indiferent din ce categorie de vârstă faci parte.
Procesul de maturizare îi aparține lui Alex, un băiat de 23 de ani din Praga, care se lasă de școală ca să vândă droguri, în speranța că va face destui bani să se lanseze ca trapper și să dea lovitura cu un banger = hit muzical cu multe vizualizări online. Pe măsură ce băiatul nostru dă din coate cu încrâncenare ca să-și îndeplinească visul, ceea ce societatea actuală proclamă drept o rețetă garantată a succesului, înțelegem, de fapt, că la baza motivației lui stă faptul că vrea să o recucerească pe fosta lui iubită. Awww...
Personajul principal, Alex, interpretat de Adam Mišík, un pop-star emergent din Cehia, bifează toate căsuțele unui self made cool boy: își câștigă singur banii, n-are un tată bogat care să-l finanțeze, cum au alți fraierii entitled, se-mbracă numai în țoale de firmă, când numără banii băgați într-un outfit, face lejer mii de euro, se dă cu parfum de ambiție, are un studio de înregistrări cu prietenul lui cel mai bun și propriul lor label intitulat Never Sober Boys, nume pe care și l-au tatuat amândoi pe brațe, mai are și un tatuaj pe față și unul pe gât (pe care îl descifrăm abia la final: SadBoy), unde mai pui că vinde cea mai pură cocaină din oraș, aia care merge pe tăvița baștanilor, nu a puștilor care și-ar da-o în cap cu orice praf.
Deși și-o arde arogant, filmul are grijă să construiască o poziție critică la adresa acestei tipologii, redată blând cu comentarii ironice din montaj, ca un prieten bun care te scutură când ai nevoie. Până la final, descoperim că băiatul nostru e doar un puști care vrea atenție (să arunce cu piatra cine nu e așa deep inside) și fiecare lovitură în ego-ul lui fragil e un intercut cu imaginea unui adidas de firmă din ce în ce mai ciuruit. Cu toate astea, maturizarea se vede din versurile de trap pe care le scrie. Dacă la început se pișă gratuit pe toată lumea, după aia își ia coaiele în mână și pune pe hârtie adevărata lui poveste, cu toate greutățile prin care a trecut.
Filmat în întregime cu camera video a unui telefon mobil iPhone, filmul te ține aproape de fețele personajelor, tremurând odată cu ele, de multe ori unscharf (la fel ca viața), fără să se complice cu lumini puse și alte cosmetizări, folosind estetica de streaming online în favoarea autenticității. La nivelul poveștii, asta salvează filmul de la a fi o reclamă glossy la droguri și mută reflectorul pe trăirile personajelor. Apropo de droguri, dacă nu știați, există un tutorial YouTube pentru orice, inclusiv pentru cum să combini drogurile între ele în funcție de cum vrei să te simți, cum să-ți faci o trusă de prim ajutor (cu droguri) în caz că te supradozezi (cu droguri) și, bineînțeles, cum să îndoi drogurile în caz că vrei să mărești cantitatea, dar să păstrezi puterea efectului. Din păcate, aceste tutoriale sunt numite filme educaționale și cam asta e realitatea nefericită care contribuie la prevalența cazurilor de abuz de substanțe în rândul tinerilor.
Tratând acest subiect cu franchețe și pe limba lor, Banger. / Hit chiar devine un film educațional, care în loc să predice despre abstinență, te lovește în față cu consecințele reale ale consumului. Având premiera oficială ediția din 2022 a Festivalului Internațional de Film Karlovy Vary, acest film tocmai a primit Mențiunea specială a juriului la ediția din 2023 a TIFF.