Artiștii au adus în fața publicului celebra Cantata «Carmina Burana» de Carl Orff, soliști fiind soprana Veronica Anușca, tenorul Valentin Racoveanu și baritonul Mihai Damian. Corul a fost pregătit de dirijorul Iosif Ion Prunner, iar Corului de copii al Operei de Smaranda Morgovan-Cristescu.
Concertul s-a constituit într-un eveniment muzical fulminant, dovedind din nou talentul și dăruirea forțelor artistice interpretative românești, care au oferit auditoriului, una dintre cele mai de seamă realizări vocal-simfonice din prima jumătate a secolului al XX-lea, Cantata «Carmina Burana», creată între anii 1935 și 1936, de către compozitorul german Carl Orff [1].
Lucrarea a fost scrisă pe baza unor texte și melodii din secolele XII, XIII, descoperite în manuscris, într-o mănăstire benedictină, din regiunea Alpilor bavarezi, în anul 1803 și publicate într-un corpus în 1847. Autorii textelor vorbeau în versurile lor în limbile latină, franceză și germană, într-un mod naiv, despre natură, dans, viață și dragoste. Sunt cântece de slavă, închinate primăverii și vieții, alături de versuri satirice, dansuri și cântece de petrecere.
Pe baza acestor texte, compozitorul german Carl Orff a construit cantata sa cu o arhitectură amplă, alcătuită din 25 de numere, grupate în trei părți, având titluri programatice: Primo vere (Primăvara); In taberna (În tavernă); Cour d'amours (Curtea iubirii). Acestea sunt precedate de un impresionant Prolog: Fortuna Imperatrix Mundi - alcătuit din două numere, Fortuna și Fortuna plango vulnera (Norocul își plânge rănile). Lucrarea conține și un Epilog monumental: Blanzifor et Helena și reluarea Fortuna Imperatrix Mundi, din Prolog. Fiecare dintre cele trei părți interioare se constituie în trei acte asemenea operei, cu mai multe scene avându-și ideatica proprie.
Succesiunea părților cantatei este: Fortuna imperatrix mundi (Norocul, Împărăteasa lumii): 1. O, Fortuna (O, Noroc) - cor; 2. Fortune plango vulnera (Mă plâng de rănile care mi le face Norocul) - cor; Primo vere (Primăvara): 3. Veris leta facies (Chipul vesel al primăverii) - cor mic; 4. Omnia sol temperat (Toate lucrurile sunt temperate de Soare) - bariton; 5. Ecce gratum (Iată bun venit) - cor ; Uf dem furiam (În Luncă) 6. Tanz (Dans) - instrumental; 7. Floret silva nobilis (Pădurea nobilă înflorește) - cor; 8. Chramer, gip die varwe mir (Negustorule, dă-mi pictura colorată) - două coruri; 9 a. Reie (Dans rotund [2]) - instrumental;
9b. Swaz hie gat umbe (Cei care merg să danseze aici) - cor; 9c. Chume, chum, geselle min! (Vino, vino dragul meu coleg) - cor mic; 9d. Swaz hie gat umbe (Cei care merg să danseze aici) reluare - cor; 10. Were diu werlt alle min (Dacă întreaga lume ar fi a mea) - cor; In Taberna (În tavaernă): 11. Estuans interius (Fiind înăuntru) - bariton; 12. Olim lacus colueram (Odată am înotat în lacuri) - tenor în falsetto, cor); 13. Ego sum abbas (Eu sunt starețul; Cockaigne [2]) - bariton, cor;
14. In taberna quando sumus (Când suntem în cârciumă [4]) - cor bărbătesc; Cour d'amours (Curtea iubirii) 15. Amor volat undique (Dragostea zboară peste tot) - soprană, cor de băieți; 16. Dies, nox et omnia (Ziua, noaptea și toate) - bariton; 17. Stetit puella (Acolo stătea o fată) - soprană; 18. Circa mea pectora (În jurul sânilor mei) - bariton,coor; 19. Si puer cum puellula (Dacă un băiat cu o fată) - tenori, bariton, bași; 20. Veni, veni, venias (Vino, vino, vino) - cor dublu; 21. In trutina (În balanță) - soprană; 22. Tempus est iocundum (E timpul să glumești) - soprană, bariton, cor, cor de băieți); 23. Dulcissime (Cel mai dulce băiat) - soprană; Blanziflor et Helena (Blanziflor și Helena): 24. Ave formosissima (Salutare celor mai drăguțe) - cor; Fortuna Imperatrix Mundi (Norocul, Împărăteasa lumii) 25. O, Fortuna (O, noroc) reluare - cor.
O mare parte din structura compozițională se bazează pe ideea Roții Fortuna care se rotește. Desenul roții găsit pe prima pagină a Codexului Burana include patru fraze în jurul exteriorului roții: Regnabo, Regno, Regnavi, Sum sine regno (Voi domni, voi domni, am domnit, sunt fără tărâm).
În fiecare scenă, și uneori într-o singură mișcare, roata norocului se întoarce, bucuria se transformă în amărăciune, iar speranța se transformă în durere.
Stilul lucrării lui Carl Orff demonstrează o dorință de vorbire directă. Sub aspect melodic, Cantata a fost influențată de modele ale Renașterii târzii și ale Barocului timpuriu, inclusiv de muzica lui William Byrd și Claudio Monteverdi. Orchestrația sa strălucitoare arată o deferență față de muzica lui Igor Stravinski (Scenele coregrafice Les noces / Nunta). Ansamblul cuprinde, pe lângă instrumentele obișnuite, și contrafagot, clarinet bas, clarinet sopranino, două piane, celestă, iar compartimentul percuției conține: 5 timpane, 2 tobe mici, tobă bas, trianglu, cinele cinel, suspendat, cinele antice, castaniete, tamburină, clichet, tam-tam, clopote tubulare. 3 clopote, 3 glockenspiels, gong și xilofon.
S-a realizat și un film după Cantata Carmina Burana de Carl Orff, în regia lui Jean Pierre Ponnelle, lansat la 11 iulie 1975.
În interpretarea Orchestrei Simfonice, a Corul Filarmonicii George Enescu, a Corului de Copii al Operei Naționale București, dirijate de David Crescenzi, Cantata «Carmina Burana» de Carl Orff, avându-i ca soliști pe soprana Veronica Anușca, tenorul Valentin Racoveanu și baritonul Mihai Damian a sunat grandios. A fost o realizare artistică memorabilă, demnă de un mare festival, o sărbătoare a muzicii.
Deschiderea Cantatei, cu acel O, Fortuna, în care întreg aparatul orchestral a provocat un adevărat uragan sonor, a introdus spectatorii într-o atmosferă hipnotizantă. Arcuri ritmice, precum niște așchii cioplite dintr-un imens granit, zguduiau sala ateneului și te cutremurau.
În partitură, toate numerele cantatei sunt marcate attaca, ceea ce asigură cursivitatea lucrării. Ariile solo, corurile și secțiunile instrumentale au constituit provocări îndrăznețe pentru toți artiștii de pe scena Ateneului. Și rezultatul a fost unul excepțional, copleșitor.
În Olim lacus colueram, un inspirat solo de fagot a pregătit timbrul neobișnuit de contratenor, etalat cu măiestrie de către Valentin Racoveanu. Ascultam uimit acea fonație vocală exprimând umor, care îi permitea cântărețului să emită note dincolo de gama vocală a vocii normale.
Soprana Veronica Anușca, într-o formă vocală de zile mari, a interpretat printre altele, aria Dolcissimo în mod magistral. Câtă puritate și control al emisiei! Cadența aceea, cu indicația de expresie con abbandono, cu saltul intervalic ascendent de nonă (luat impecabil până la sunetul si, din octava a doua), cu broderiile de trioletele, pe un pasaj în coborâre, a fost interpretată cu o agogică rafinată; a urmat un șir de sunete în staccato, culminând cu strălucitoarea acută pe re din octava a treia și apoi, relaxarea în tempo largo larghissimo. Totul a fost cântat sublim.
Baritonul Mihai Damian, în Ego sum abbas a impresionat prin dramatismul și profunzimea vocii, cât și printr-o frazare spontană, captivantă.
Maestrul David Crescenzi, dirijând din memorie această grandioasă lucrare vocal-simfonică, a oferit o variantă senzațională a capodoperei lui Carl Orff. În doar două repetiții (dintre care numai una împreună cu corul de copii) a reușit să-și transmită viziunea artistică, a stăpânit în detaliu toate schimbările metro-ritmice, coordonând compartimentele ansamblurilor perfect.
Corul Filarmonicii George Enescu a excelat. Prestația sa îmi amintea de cuvintele compozitorului Alexandru Pașcanu: "Consider corul un instrument, o orgă umană cu coarde vocale, acționată prin niște clape numite suflete".
Apreciabilă contribuția Corului de copii al Operei Naționale din București, pregătit de Maestrul de cor Smaranda Morgovan-Cristescu.
Cât devotament la acești tineri (unii aflați în preajma examenelor de Bacalaureat), ce voci frumoase, lucrate cu migală, aduse la unison coloristic!
Orchestra Filarmonicii George Enescu s-a întrecut pe sine, oferind publicului venit la sala Ateneului Român, un concert care lasă urme aurite în suflet.
Aplauze îndelungate, flori și ovații ale auditoriul ridicat în picioare au gratulat acest eveniment artistic ce a încheiat Athenaeum Summer Festival-2023.
NOTE
[1] Titlul complet al lucrării lui Carl orff este Cantiones profanae, cantoribus etchoris cantandae comitantibus instrumentis atque imaginibus magisis (Cântece profane, care vor fi cântate de cântăreți și coruri, acompaniate de instrumente și imagini magice).
[2] Dans rotund - dans de sală coregrafiat și încordat, care progresează într-un model circular, în sens invers acelor de ceasornic, în jurul ringului de dans.
wikipedia.org/wiki/Round_dance
[3] Cockaigne - tărâm al belșugului în mitul medieval, un loc imaginar de lux extrem, unde confortul și plăcerile fizice sunt întotdeauna imediat la îndemână și unde asprimea vieții țărănești medievale nu există. wikipedia.org/wiki/Cockaigne
[4] Tam pro papa quam pro regebibunt omnes sine lege (De la cler până la rege, toată lumea bea fără măsură). Se prezintă o inversare deliberată și provocatoare a valorilor catolice tipice Evului Mediu târziu.
*imaginea cu tabloul Luilekkerland de Pieter Brueghel cel Bătrân a fost preluată de pe site-ul wikipedia.org/Pieter_Bruegel.jpg
