Sorin Lupașcu reloaded - Playback

Nu voi cita din sinopsis, ci voi spune doar atât. Nostalgie. Pură. Nu pentru mine. Eu nu am trăit în anii '80-'90 ca să pot să spun că asta am simțit. Însă m-am vizualizat acolo, m-am plasat în acea lume creată de Sorin Lupașcu, omul din centrul documentarului Playback, regizat de Iulia Rugină.

Probabil unul dintre cei mai cunoscuți și ascultați DJ din România comunistă (și unul dintre cei care și-au continuat activitatea și în România post-comunistă), Sorin Lupașcu are o poveste mult mai profundă, o istorie dezvăluită prin acest documentar. O istorie cu satisfacții, dar și cu dezamăgiri.


Casa lui Sorin, plină de CD-uri, Viniluri, VHS-uri, reviste de muzică, lucruri de contrabandă la acea vreme și de o valoare inestimabilă în prezent, este de fapt sanctuarul marelui DJ. "Meet the history" cum spune el sau "Tot ce e aici e history, history, history." Secvențele premergătoare marelui eveniment din 2017, BTT DISCO, prezintă munca de o viață a unui om pasionat și dedicat. "Cine să știe că oricine va avea acces la sursa de informație imediată, fără un pic de efort?", spunea la momentul filmărilor omul ce și-a creat propriul Wikipedia muzical, cu stilou și foaie.

În noiembrie 2017, în București, a fost realizat un proiect multimedia despre discotecile din era comunistă numit BTT DISCO, inspirat de discoteca Ring în care Sorin a activat în anii '80. Documentarul ne prezintă recrearea trecutului, al tuturor momentelor și elementelor de recuzită specifice (azi nu prea mai există ceva similar, poate doar la petreceri cu tema Disco, însă minimalizat). L-am văzut pe marele DJ reinventat, reinstalat, cu melancolie și nostalgie în ochi, în privire sau în glas. Am văzut un eveniment de succes, mai ales la tineri. Unii tineri și majoritatea adulților au nevoie de ceea ce-i făcea liberi în acea perioadă. Mai au nevoie de un Sorin Lupașcu.

Costinești este, după spusele localnicilor, cea mai blamată stațiune de pe litoral. Nimic din ce e construit acum nu era pe vremea optzecistă, afirmă Sorin. Totul e în paragină, obeliscul de pe plajă este vandalizat, Ringul lui Sorin Lupașcu este în paragină, doar mozaicul a rămas. Cu ochii înlăcrimați spune că el simte anii '83, '87...'94 ca și când ar fi fost ieri. Doar privind mozaicul, singurul lucru intact din acel spațiu (pe lângă ziduri și coloane).

La finalul excursiei prin timpul muzicii și prin istoria lui Sorin, acesta rostește o frază ce mi-a rămas în cap, poate esența acestui documentar non-ficțional, politic și real: "Am crezut că rolul și misiunea mea este (...) să construiesc o țară. Eu nu am știut că noi toți vrem să furăm o țară." Dezamăgirea oamenilor care cunosc litoralul încă din anii '90 este justificată. Dezamăgirea unui om ce a trăit sezoane întregi cu mii de oameni și a pus muzică pentru a-i face să se simtă bine și liberi este pe deplin justificată.

Mă întorc la prima bucată din ceea ce am scris, despre nostalgie. Acum când mă uit în jurul meu văd o colecție de viniluri vechi, văd multe chestii americane sau britanice, Pink Floyd în primul rând. Mă simt nostalgic pentru o perioadă netrăită de mine, necunoscută altfel decât indirect. Sentimentul de nostalgie generală creat de acest documentar este antrenat de câteva melodii vechi, de la început, mijloc și final: Vreau să cânt pentru mileniul III - Angela Similea, Piața Romană Nr.9 - Nicu Alifantis și Noi nu! și Aș vrea să zbor ca un condor - Anda Călugăreanu, înregistrările din Arhivă, împărțite în color și alb negru, care prezintă libertatea, fericirea (color) din momentul discotecii lui Sorin și limitarea opiniei, răspunsurile robotești și comportamentul pur socialist (alb negru) din vremea comunistă și chiar Sorin Lupașcu în persoană. Tot ce spunea avea o notă nostalgică și melancolică. Când se uita peste toate acele CD-uri, casete, VHS-uri, boxe, amplificatoare și multe altele care i-au creat acest statut de "DJ-ul României" sau când a văzut expoziția în picioare, lumea fericită pe muzica pusă de el și mai ales când a văzut Ring-ul după mulți ani de inactivitate, emoțiile se vedeau. Plăcerea amintirii acelor vremuri se vedea.

Playback, un documentar nu despre falsificarea muzicii live, cum s-ar putea crede din titlu, ci despre o perioada a muzicii, a discotecilor, a nostalgiei după o perioadă - neagră a Comunismului, dar înfrumusețată în fiecare seară și sezon estival de Sorin Lupașcu. O istorie personală a unui om ce credea că trebuie să construiască o țară, din 19 octombrie 2023 în cinematografe.

"Eu nu credeam că vom fura cu toții o țară". Dar am făcut-o, aș completa.