Durere. Simt o durere în mine generată de tot ce am văzut în acest film-aproape-documentar. Poate pentru că n-am trăit ci doar am auzit.
În cursul zilei de 7 octombrie 2023, am scris despre Playback, un documentar despre un DJ din perioada comunistă, recent am văzut Libertate, iar seara, la TVR a fost Noaptea Albă a Filmului Românesc, cu filmele documentare ale lui Alexandru Solomon. Ați ghicit, câteva dintre ele despre comunism și post-comunism. Parcă mi-am dedicat întregul weekendul acestei ere prin care a trecut România.
Confuzie și frică. Astea sunt stările dominante prin care trec personajele, ori că ar fi pozitive, ori că ar fi pur negative. De fapt în acele momente critice, nu poți să îți dai seama cine e vinovat sau nevinovat. "Cine a tras? Cum de Miliția și Securitatea au fost declarate teroriste? Sunt vinovate aceste structuri sau doar trebuiau bifate niște nume anti-revoluționare? Retragerea la 15:12 era o capcană?" sunt unele dintre întrebările pe care mi le pun. 2.000.000 de cartușe nu puteau să se tragă singure, până la urmă.
Miliția avea ordin să nu tragă în populația protestatară. Col. Grădinaru (Leonid Doni) împreună cu Viorel Stănese (Alex Calangiu) și alții se aflau într-un birou când se aude o împușcătură. "Cine a tras?" Protestatarii reușiseră să fure arme. Atacul începuse. Miliția avea ordin de retragere la 15:12. Probabil de la Securitate. Armata, reprezentată în film de Lt. Col. Dragoman (Iulian Postelnicu), este ferm convinsă că Miliția și Securitatea au tras primele în oamenii de pe stradă. Însă nimic nu este cert. Totul este neclar. Structura Miliției prezentată în film nu a tras - pentru a reuși să scape de oamenii ce trăgeau, s-au schimbat de haine și au lăsat armele. Dar cineva nu a lăsat arma. Nu se observă cine, dar cineva a luat arma, în loc să o pună în dulap.
Este un război civil de unde scapă doar cine nu s-a băgat. Din acel moment, oricine poate fi terorist. Cine au fost cu adevărat teroriști: miliția, securitatea, armata, rușii sau oamenii simpli? Oricine avea o armă și nu era membru al armatei era catalogat drept terorist. "L-au luat cu elicopterul. E Revoluție!".
Toată disperarea și frica celor arătați în film a durat până la 1 februarie 1990, când au fost eliberați și ultimii "teroriști". Au fost ținuți de pe 22 decembrie într-o sală de sport, până când aceasta a fost atacată, pe urmă până în februarie în bazine imense, goale. Răniți, înfometați, însetați. Apa era otrăvită. În acele bazine au fost puși toți, laolaltă: miliție, securitate, oameni de pe stradă, copii. Bărbații erau despărțiți de femei. Femeile ori au fost săltate de pe stradă, ori s-au predat - cazul Stelei (Mirela Oprișor). S-a predat pentru a vedea că soțul e bine, în viață. Dacă nu era mort, sigur era în bazin. Stela este întruchiparea mamei sfâșiate de război. Sfâșiate de gândul că soțul e mort și că rămâne copilul fără părinte. Era agent MAI, deci și ea a fost catalogată drept teroristă, deoarece avea armă.
Probabil cel mai emoționant personaj este Chircu (Cuzin Toma), căruia armata i-a omorât băiatul. Cel mai dureros moment, creat de el și personajul lui. "Eu nu sunt terorist, de ce sunt terorist? Mi-au omorât băiatul, criminalii." Exemplu pur de agonie și disperare, frică și dorință de moarte. Totul într-un bazin. Oricând se puteau deschide valvele și apa să țâșnească. Scăpau mai ușor de ei, fără prea multă durere.
Lt. Col. Dragoman apare de două ori la bazin. Prima dată pentru a-i informa pe toți de acolo că sunt teroriști și pentru a-i felicita pe soldații Armatei pentru ce au realizat. Cu mulți din bazin se știa și aceștia se revoltau pentru minciunile auzite, însă acum erau pe alte baricade și nu-i mai asculta nimeni. Erau teroriști. A doua apariție a fost la televiziunea străină, după moartea lui Ceaușescu. Când cei de jos au început să scandeze și să-și spună nemulțumire, deoarece Dragoman spunea că sunt condiții bune, locotenentul i-a dat imediat afară pe jurnaliști. Cam așa se întâmplă și în prezent.
25 decembrie 1989 l-a prins pe Stămese în spital. Marea veste era privită la televizor de armată și asistente. Ceaușescu a murit, trăiască libertatea, cum ar veni. Dar acum nu poporul cerea libertate, ci cei ce erau catalogați pe nedrept ca teroriști. Cei din bazin erau fără voia lor prinși. După câteva zile de la moartea lui Ceaușescu, apar la bazin două personaje din capitală: Col. Suceavă (Laurențiu Bănescu) și Procurorul militar Socaciu (Andi Vasluianu). Cei din bazin îl consideră pe Socaciu comunist, din cauza a ce a făcut cu câteva luni în urmă și pentru legăturile cu Ceașca. Urmează zile de anchete, de eliberare a celor nevinovați.
Ziua de 1 ianuarie 1990 este sărbătorită cu un televizor unde sunt difuzate imagini cu artificii. Cei din bazin sunt fericiți, după multe zile, că au reușit să treacă în noul an în viață. Armata, mult mai îmbelșugată și mai fericită. Prizonierii primesc de la familii pachete cu mâncare, haine, poze, etc.
Întâlnirea dintre Stămese și Socaciu dezvăluie niște aspecte. Asupra lui Stănese a fost găsit un pistol din care s-a tras. Acesta susține că nu era al lui, ci al șefului său, rănit în încercarea de a scăpa de gloanțele poporului. El se declară nevinovat. Ar fi putut minți, el să fi tras și să fi dat vina pe un mort. După anchetă a fost eliberat, ca mulți alții.
Acasă avea pe ușă scris: "TERORIST SECURIST". Acum nimeni nu mai poate proba dacă au fost vinovați sau nu. Însă cert este altceva: au fost băgați în bazin pe nedrept. Până pe 1 februarie 1990 nimeni de acolo n-a știut nimic despre familii și viceversa.
Revoluția din 1989 este încă un subiect controversat și neclar. Libertate a reprezentat o lecție de istorie dureroasă pe care nimeni nu o spunea. Nimeni nu vorbea despre Sibiul din decembrie '89. Nimeni nu vorbea de cei 500 de oameni obligați să stea o lună într-un bazin cu hrană puțină și apă otrăvită. Vinovații încă nu au fost prinși și nu vor fi prinși. Vor muri în pace, liniștiți, uitând de miile de morți din timpul Revoluției.
Libertate - filmul este o dramă. Se deschide cu o secvență cu un bazin frumos și plin ce apă curată. Se închide cu un bazin plin de sânge și disperare.