Maria și Zahra sunt studente la Universitatea de Medicină din București. În ultimul an de facultate, 1978, Zahra decide să plece acasă, în Iran, din cauza evenimentelor ce se întâmplau acolo. Oamenii prinseseră curaj, începeau să aibă idei politice noi, să ridice vocile împotriva puterii curente. Printre ei și tatăl Zahrei. În 1979 a avut loc Revoluția Islamică, care a răsturnat monarhia iraniană, iar Șahul a fost exilat si detronat. În locul monarhiei s-a instaurat Republica Islamică, condusă de Ayatollahul Khomeini, pe care mulți l-au susținut și în care mulți au crezut, fiind parte dintr-o facțiune revoluționară (la noi e cunoscut mai ales pentru fatwa din 1989 care îndemna la uciderea scriitorului Salman Rushdie, în urma publicării de către acesta a romanului Versetele satanice - 1988, socotit blasfemator la adresa profetului Mahomed).
Așa începe un documentar dur despre durerea despărțirii unor prietene foarte apropiate. La fel ca despărțirea gemenilor la naștere. Mi-au rămas în cap versurile pe care le repeta Maria: "Noi am fost una / Noi am fost una."Reflectă foarte mult relația dintre cele două.
Au început să comunice prin intermediul scrisorilor. Erau anii '80, în timpul comunismului, altă formă de comunicare nu există. Zahra o informa despre urmările Revoluției, care însă nu erau cele mai bune. Tatăl ei, care dorea schimbarea - după ce și-a dorit schimbarea și în timpul Șahului, tată și fiică împărțind manifeste în '78 -, nu era privit cu ochi buni de Khomeini. Organizația acestuia a fost închisă pe motiv că ar fi ilegală. Din România, Maria îi comunica faptul că scrisorile lor au fost interceptate de Securitate. "Bărbații în negru", nu cei din renumita serie Man in Black, ci Securitatea, au început să o urmărească, cum o urmăreau și în facultate. Tatăl ei i-a interzis să mai vorbească cu prietena din Iran, dar Maria nu l-a ascultat. Presată de părinți, se mărită cu Marius, un coleg de la spital. În Iran lucrurile continuau să se înrăutățească. Iranul și Iraqul erau în război, bărbații blamau femeile ce nu purtau hijab, copiii se înrolau în armată. Nepotul Zahrei de numai 15 ani s-a înrolat, ea e speriată pentru că nu știe dacă va supraviețui sau nu. I se confesează Mariei că ar fi vrut să îl împiedice să facă asta. Printre multele scrisori, se numără și una în care spune că tatăl ei a dispărut și că i s-a transmis să nu îl mai caute. Însă ea trebuie să continue ce a început tatăl ei. Sentimentele de compătimire, de părere de rău se regăsesc printre rândurile amândurora.
Revoluția din 1989, de la noi, este sărbătorită la fel cum a fost și Revoluția Iraniană. "Pe stradă trec o mie de oameni odată și în mijlocul lor ești tu, iar ăsta e un fenomen al naturii." Cele două revoluții sunt privite din aceeași perspectivă. În mijlocul unei mii de oameni ești tu, cel care schimbi ceva. Maria îi transmite asta, dar... Zahra nu mai răspunde. De când a trimis scrisoarea legată de dispariția tatălui ei și că ea trebuie să continue ce a început acesta, Zahra nu a mai răspuns. Maria speră, dar speranța piere odată cu amintirile în care, nici forțat, nu mai apare Zahra.
Am cuprins, pe scurt, 68 de minute de tensiune, disperare și dor. Comunicarea lor prin scrisori, încadrată între două mari revoluții, arată condiția femeii din secolul 20. Arată dorința de a se face auzite, arată curajul lor, arată societățile care cer libertate și în același timp intră într-un declin și în primul rând arată prietenia ce nu dispare oricare ar fi împrejurările și oricare ar fi deznodământul fiecărei povești.
Gândul dispariției e cuprins de speranțe, însă se rezumă la resemnare: "Probabil a fost o idee bună să pleci. Ai vrut să îmi faci mie un bine", spune Maria.
Între revoluții e un documentar inspirat din dosarele Securității ale fetelor iraniene venite să studieze în România, deoarece școala de aici era mai ieftină. Inspirat din fapte reale. În cinematografe din 3 noiembrie 2023.
Documentarul poate fi văzut și în cadrul Astra Film Festival de la Sibiu, între 15-22 octombrie 2023.