Mama a plecat departe să-mi facă un viitor, dar nu s-a mai întors - Love Is Not an Orange

"Bărbații conduc țara, iar femeile pleacă spre vest să-și hrănească familiile"

Revoluția din 1989 este privită prin ochii altei țări: Republica Moldova. Aceasta a adus eliberarea de regimul sovietic, însă și în proporții mari declinul țării. Banii nu mai valorau nimic, oamenii nu-și mai primeau salariul. Totul a dus la plecarea mamelor în străinătate, predominant Italia.

"Ne-am câștigat libertatea, dar ne-am exilat mamele". O succesiune de video tape-uri ale unei familii din Moldova, înregistrate de o fată din familie și trimise mamei plecate în Italia între anii 1990-2008. Documentarul este structurat în așa fel încât să vedem o evoluție a unei familii despărțite de mamă. A unei familii cuprinse de dor, frică și incertitudine.


Este greu de urmărit. Mai ales dacă ai trăit sau părinții tăi au trebuit să trăiască asta. Eu m-am născut în Italia, cumva documentarul asta este relevant pentru mine. Doar că, nu credeam că va fi ATÂT de relevant. Știam la ce să mă aștept, știam că este despre plecarea mamelor la muncă pentru familii, dar nu credeam că va fi așa de real și de dur în același timp. Fiecare casetă video avea un subînțeles, avea un dram de emoție. Copiilor le era dor de mama lor, dar le plăcea când primeau cadouri. Soțului îi era dor, dar banii aduși în țară ajutau la construcția casei. Părinții nu înțelegeau de ce a plecat, pentru că nu știau dacă îi este bine mamei acolo. Mama spune că ar vrea să plece, doar că nu poate. Pentru că a ajuns să creeze un viitor în afara granițelor, un viitor care s-ar distruge odată cu plecarea ei.

Unele secvențe sunt sfâșietoare. M-au făcut să plâng câteva din ele. Printre care și cel în care tatăl, împreună cu fetița, trebuie să îi spună ceva mamei. În ochii și glasul tatălui se vedea dorul. Muncea la construcția noii case cu banii pe care îi făcea mama în Italia. "Mi dor de tine. La tine e mai bine, că mai muncești ceva, dar aici la noi. Nu credeam că va fi așa de greu. Toată lumea mă întreabă când vii acasă." Fetița: "Hai mămico, vino acasă" Tatăl: "Nu, nu încă. Las-o să mai facă niște bani." Mama, revenind, într-un alt video tape, spune că și ei îi este dor, doar că nu poate să revină acasă foarte repede. Puterea banilor făcuți și trimiși este uneori mai importantă decât vederea zi de zi a familiei, într-un mediu sărac și fără viitor. "Poate într-o zi, când vei auzi asta, vei înțelege."

Fetița filmată de tată nu mai rostește nimic. Când trebuie să îi spună ceva mamei, își pune capul pe mână. Finalul îi revine mamei care, pesimistă, fără nicio speranță, pe un ecran albastru care arată inexistența unei casete în aparat, spune: "Copiii nu mai răspundeau. Imaginile și-au pierdut sensul, pentru că ei și-au pierdut speranța. S-au transformat. Devenise simplu să păstrăm legătura, dar nu erau multe de spus." Anii care au trecut au fisurat mai tare relația mamă-copil. Cei mici au crescut cu o mamă plecată, neavând fizic nicio amintire. Nu este normal ca aceștia să nu mai răspundă, să nu le mai pese, să se transforme, dar părinții, prin puterea banilor pe care au dobândit-o, au uitat de sentimentele și dorințele nemateriale ale copiilor. "Ți-am oferit totul, dar nu te-am întrebat de ce ai nevoie. Nu am vorbit despre sentimente, am vorbit despre obiecte." Mama reflectează, după ani de zile, că banii au corupt-o. Că această răceala dintre ea și copii este cauzată de ideea că unui copil îi trebuie lucruri materiale, nu ceva pe partea sentimentală.

"Am încercat să vindec trauma generației mele, dar am creat alta în loc."

Documentar despre traumele post-socialiste ale familiilor ce și-au dorit un viitor. Mai bine zis al mamelor ce și-au dorit un viitor material pentru copii lor. Love Is Not an Orange, un titlu profund, despre sărăcia din comunism, despre banii din Europa, despre o țară care a rămas săracă. Este dur, trist, copleșitor și emoționant. Un film ce te induce într-o stare profundă, tristă, care pe mine personal m-a făcut să plâng. Un film ce merită văzut, pentru a realiza trecutul sumbru al generației părinților noștri.