Pansament pentru colonialism - Adieu, sauvage / Locul în care nimeni nu zice te iubesc

Regizorul Sergio Guataquira Sarmiento este un descendent al unei comunități indigene din Columbia. Sergio este "prea indian" în Europa, și "prea alb" în Columbia, identitatea sa etnică aflându-se la o limită incertă. Dorind să se reconecteze cu propriile origini culturale, petrece câteva luni în tribul Cacua din Columbia. Obiectivul său principal este de a studia frecvența sinuciderilor din aceste comunități, cu care este familiar încă de mic. Oamenii din triburile indigene amazoniene nu au posibilitatea de a-și exprima sentimentele, de a se exterioriza, își reprimă gândurile și de cele mai multe ori sfârșesc prin a-și pune capăt zilelor, transformând Pădurea Amazoniană într-o pădure a spânzuraților.


Această peliculă documentară noir (modestia cromatică simbolizând poate starea generală de apăsare) arată serenitatea izolării în care trăiește tribul Cacua. Laureano, un fel de lider local neformal, îl găzduiește pe regizor și îl învață toate subtilitățile tradițiilor lor, de la cultul muncii până la superstiții. În incipit, Sergio este privit ca un "bărbat alb", iar spre finalul parcursului acestuia în Columbia, devine unul dintre ei. Scopul reunirii sale spirituale cu cultura-mamă a fost atins. Filmul este un continuu dialog dintre regizor și Laureanos, în care avem accesul la memoriile acestui amerindian cu o personalitate caldă, calmă și autentică.

Pentru cei din Cacua, natura simte. Simte oamenii, îi întâmpină și îi cunoaște în felul ei. Faptul că plouă atunci când Sergio ajunge pe culmea unui munte nu este întâmplător, astfel natura îl cunoaște pe nou-venit, explică Laureano. Oamenii trăiesc în comuniune cu flora și fauna, dar nu duc lipsa telefoanelor. Deși majoritatea dintre ei nu au acces la o educație de calitate, nu urmărim un grup social detașat de realitate, fără etici și valori, așa cum își imaginează oamenii din afară. Unii dintre ei văd un viitor în afara tribului, au ambiții, au urmat niște studii sau au făcut armata, dar asta nu îi distanțează de cultură și familie.

În izolarea lor, oamenii încearcă să fie autonomi, să facă rost de resursele necesare singuri, deși e foarte greu. Au activități de divertisment, întâlniri și dansuri în comunitate, lucru care îi unește, dar nu le poate acoperi nevoile primare. Într-una din zile, sunt vizitați de guvernator, acesta le oferă fără nici o rușine niște daruri complet inutile: o minge de pilates, jocuri de societate fără instrucțiuni clare și geci pentru temperaturi de sub 10 grade. Oamenii din Cacua primesc cu recunoștință aceste cadouri, le găsesc o întrebuințare și se bucură oricum de ele. Autoritățile nu se interesează de nevoile lor, iar acest ,,ajutor" e doar un pansament pentru toate lipsurile reale. Le sunt servite replici încurajatoare și promisiuni că vor fi ascultați, dar de aici în colo nu apare nici o soluție. Cu toate că ei nici nu cer foarte mult.

Necătând la abilitatea de a se bucura de lucrurile mărunte, în ochii lor e o tristețe incurabilă. Oamenii se ,,sufocă" pentru că nu își pot verbaliza trăirile. În limba lor nu există te iubesc. Cultura lor, profund patriarhală, afectează sănătatea mentală a membrilor comunității. Aici, patriarhatul îi afectează cel mai mult pe bărbați, care simt o presiune constantă și poartă o responsabilitate imensă. Laureanos amintește deseori momente din adolescența sa legate de tatăl lui, care îi repeta că acesta nu se poartă ca un bărbat adevărat. Tot de dragul de a-și mulțumi tatăl, Laureanos a acceptat o căsătorie aranjată cu o fată de 15 ani, pe când el avea 25. După 20 de ani, în căsnicia lui cu Angelina, iubirea a rămas o chestiune tehnică, e mai mult echivalentul recunoștinței.

Sergio ajunge să antreneze echipa de fotbal feminin a comunității, acestea câștigând meciul din orașul apropiat. În sfârșit le-am arătat albilor că nu suntem sălbatici, e replica lui Laureanos care mi-a rămas în minte. Tribul Cacua sunt contestați istoric, cultural și social, iar această validare măruntă din partea albilor pare tot ce ar avea nevoie.