Bafta care dă totul peste cap - Fortuna vendégei / Vizita Zeiței Fortuna la Astra Film Festival, 2023

Ce te faci când ești un cuplu de sexagenari amărâți, niște neica-nimeni dintr-o periferie maghiară și îți pică, din senin, o pleașcă de 2 milioane euro câștigați la loterie? Laci, sexagenar și alcoolic, a nimerit mega-generoasele numere. Un erou, nu? Restul nu mai intră la socoteală, în momentul triumfului. Aniko, nevastă-sa, nu are vicii(le lui) și își poartă cu demnitate spre emfază obezitatea și alte câteva limite, la fel de omenești, până la urmă. Așa începe povestea filmată, timp de 3 ani, despre cum e când te lovește bogăția, cum te strâmbă, te înnebunește pentru ca, la urmă... să te lase baltă. Ce-i drept, cu niște vise nesăbuite și intrate, fatalmente, la apă. Cu senzația de "grandeur et decadence" și dilema chinuitoare: când ți-a fost Pronia cerească favorabilă? Atunci când ți-a dat, te-a ridicat (în ochii tăi și ai lumii) sau când s-a plictisit și te-a lăsat din brațe, readucându-te la normalitatea destinului tău?


Cei doi amărășteni maghiari și parveniți la bogăție s-au orientat repede, cu (prea) multă îndrăzneală, poate. Și-au cumpărat o limuzină scumpă, tocmindu-și la ea șofer, devenit, după caz și necaz, când sprijinitor, când consultant sau chiar confident; căci, mdeh... doamnele au, după o vârstă, puseuri de bufeuri și de sinceritate. Au înființat - că așa e în lumea bună - o fundație; au investit în imobiliare, și într-o cafenea (mândria familiei: pompă, fast și, apoi, faliment). Și-au luat televizoare peste televizoare, și-au construit o piscină acoperită, ce n-au visat vecinii... Orizonturi albastre. Balatonul era prea departe, nu merita deranjul; iar coclaurile exotice - și mai și. De ce să bați atâta drum până acolo, când ai piscina și televizorul? El cu alcoolul, ea cu mâncărica... Și uite așa, nici nu au băgat de seamă când au (cam) sărăcit. Dincolo de meschinării și certuri mărunte, de vicii nu așa de mărunte, vise, fumuri și altele asemenea, au rămas... un film și un text, transformat și jucat ca spectacol, despre creșterea și descreșterea familiei maghiare, urcate de noroc și apoi picate de dialecticul nenoroc. Ambele spectacole plătite, pesemne, căci nu "e bagatel lucru" (vorba Conului Leonida, vecin cu dl Lefter Popescu și cele Două loturi ale sale) să devii ditai personajul și să te detașezi, superior, prin sfânta sublimare estetică.

Plătit, răsplătit sau poate chiar neplătit până la capăt ("apoi deh, Mițule... asta numai dumneata știi") regizorul Kálmán Mátyás a croit un film dinamic, plin de autenticitate, cu știința exploatării detaliilor oferite de realitatea asupra căreia s-a concentrat demersul său. Amestecul de comic, dramatic și ridicol oferă spectatorului o felie suculentă de istorie mică, marginală, dar zglobie și plină de învățăminte. "Ale vieții valuri" ajung, până în final, să transforme yachtul într-o modestă bărcuță. Eșuați pe o plajă din Croația vecină, Laci și Aniko oferă, din tot ce le-a mai rămas după ce brațul Fortunei s-a scurtat asemeni celui al colegei zeițe Venus (din Millo!) un duios și cinstit spectacol al resemnării.