A fost unul dintre cele mai frumoase recitaluri camerale din Festivalul SoNoRo - 2023. Repertoriul divers, ales cu profesionalism, pe criteriu valoric, cu durate normale ale pieselor (fără excese de operă wagneriană), aranjamente muzicale bine concepute, interpreți excepționali, condiții acustice foarte bune și o atmosferă elevată, cu prezența unui public deosebit (care știe, de pildă, să nu aplaude între părțile unei lucrări). În holul sălii, lumea putea servii gratuit o cafea de bună calitate (Illycaffè S.p.A).
După obișnuita prezentare a programului, rostită de Răzvan Popovici și Diana Ketler, în minunatul ambient din care nu lipsea canapeaua mascotă a Festivalului cameral,
On the Couch
seara muzicală a debutat cu piesa Dimineața (Morgenstimmung) din Suita «Peer Gynt» op. 46 de Edvard Grieg, în aranjament pentru pian la patru mâini.
Cele două Suite Peer Gynt sunt alcătuite din părți extrase din muzica ocazională, op. 23, scrisă după piesa cu același nume, a lui Henrik Ibsen (1867). Ele reprezintă călătoriile lui Peer Gynt în jurul lumii și a ținuturilor foarte îndepărtate.
Piesa Dispoziție de dimineață descrie răsăritul soarelui, pe când Peer Gynt era blocat în deșertul marocan, după ce tovarășii săi i-au luat iahtul și l-au abandonat, în timp ce el dormea. Totuși, muzica lui Grieg te face să-ți închipui, mai degrabă, imagini ale unor peisaje scandinave, decât cele ale unui deșert.
În interpretarea suavă a celor două pianiste - Adela Liculescu și Diana Ketler - pe pianul din Sufrageria regală a Muzeului Național de Artă, se auzea o melodie de factură pentatonică, ce se desfășura într-un tempo Allegretto, evocând o atmosferă pastorală.
Admiram cum cele două pianiste au reușit să realizeze la începutul piesei, acea zonă culminantă, semnificând străpungerea luminii soarelui, cu sonorități pline, în fortissimo. Frumoasă și destinderea în diminuendo tranquillo, spre piannisimo. Apoi, Coda a fost pregătită de un șir de triluri în dialogul vocilor și de o pauză generală, de o măsură. Tema a revenit apoi, iar în final, pe un acord de zece sunete arpegiate, un tremolo în bas, mergea spre extincție.
A doua piesă a serii muzicale a fost Epilog, Out of the World, pentru violoncel, pian și casetă înregistrată de Alfred Schnittke, interpretată de Valentin Răduțiu și Diana Ketler. Lucrarea este de fapt, o parte finală a lui Peer Gynt, în care sunetul parcă umple spațiul, sugerând titlul Out of the World (În afara lumii). Textura foarte complexă a muzicii producea un efect de mers prin cosmos.
Este impresionant modul în care refrenul se desfășura pe parcursul piesei. Se simțea totodată influența muzicii lui Dmitri Șostakovici. Piesa lui Alfred Schnittke descrie legătura intangibilă dintre Peer Gynt și iubirea sa adevărată, Solveig, într-un Epilog fidel notei de final a poveștii. "Tonul sfâșietor transmite o aromă unică a romantismului, cu referiri notabile la tehnica Leitmotivului Wagner." Utilizarea unei bande preînregistrate a conferit o atmosferă mistică, suprarealistă. Acea imitație de coral angelic semnifica drumul lui Peer spre pocăință, violoncelul înfățișând dialogul, argumentul și reconcilierea dintre Peer și Solveig.
Percepeam la începutul piesei, extinderea intervalică în pasajele acordice disonante de la pian. Cât de contrastant a sunat secțiunea consonantică ce a urmat, cu muzica de pe banda înregistrată, ca un cor de copii inocenți! Apariția violoncelului în registrul acut, cu un sunet, obținut cu o tehnică de arcuș măiastră, a constituit un moment splendid.
După câteva 'răgete' ale pianului în registrul grav, urmate de acorduri sublime, o emisie flautată a violoncelului, surprindea prin delicatețea spectrului timbral. Imitații ale pianului se îngemănau cu fondul persistent al benzii înregistrate. Virtuozitatea instrumentală a lui Valentin Răduțiu se manifesta din plin în pasajele derulate în duble coarde, la extremitatea liberă a tastierei. Mersul cromatic, solicita, mai apoi, tensiuni până la dramatism, însoțite de un sunet cu vibrato intens. Zona culminantă era ca o fierbere anxioasă. Se ivea și un pizzicato, însoțit de armonii jazzistice. Violoncelul executa pasaje tumultuoase cu tremolo și bariolaje. Admirabil a sunat finalul, în care violoncelul urca treptat, din semiton în semiton, pe aceeași coardă, în valori egale, calm (o ascensiunea treptată spre sfințenie); niște suflete ce se desprind de lumea această, și se ridică la cer.
Interpreții au fost îndelung aplaudați, gratitudinea publicului răzbătând cu o căldură deosebită.
A urmat Arie pentru cvartet de coarde, op. 9 de Mieczyslaw Weinberg, în interpretarea violoniștilor Mihaela Martin, Alyen Pritchin, violistului Răzvan Popovici și a violoncelistului Justus Grimm.
O muzică lină, armonioasă lentă, în Larghetto. Mihaela Martin susținea o melodie delicată (con sordino), ce curgea lin pe un acompaniament izoritmic, în portato al viorii secunde. Triluri și salturi intervalice intonate în stil vocal, printr-un fin acordaj, realizat cu portamento - creau o atmosferă lâncedă.
Admiram în interpretarea muzicienilor atât calitatea timbrală și omogenitatea formației, cât și măiestria cu care au reușit să estompeze ritmul în favoarea cantabilității, tocmai acel specific al ariei, investind-o cu un suflu liric. Frumoase și suspensiile de subito piano!
În continuarea programului, pianista Adela Liculescu a cântat Harmonies du Soir, nr. 11 și Mazeppa - din cele 12 Studii Transcendentale de Franz Liszt. Sunt lucrări programatice cu descrieri de natură sau personaje istorice.
Ascultam o 'ascetă' a pianului, Adela Liculescu. Îmi imaginam orele nesfârșite de cizelare a pieselor, pasajele reluate, precum repetarea unei rugăciuni cu o metanie, clapele substituind șiragul de mărgele pe care monahiile socotesc cu răbdare orationes.
Virtuozitate, talent, capacitate de a transmite trăiri! Studiul Harmonies du Soir (Armoniile serii) este scris cu elemente tehnice extrem de dificile: acorduri rupte, cântate în succesiune rapidă, salturi intervalice de octavă, armonii cromatice, variațiuni acordice cu mâini interconectate, sonorități masive, pedalizare pretențioasă, dar uneori și timbrul amintind de harpă.
Urmăream cât de logic a construit Adela tensiunea: începea în pianississimo secțiunea Poco più mosso, apoi creștea până la un punct culminant appassionato. Frumos a sunat și momentul Più lento con intimo sentimento. Admiram cu câtă naturalețe realiza pianista acele mari distanțieri de arpegii, la fiecare mână. Uimitor a cântat acea a doua temă revenită în fortissimo triomfante. Un veritabil tur de forță acest studiu!
Studiul nr. 4« Mazeppa», S. 139 se bazează pe un poem de Victor Hugo (versurile fiind incluse în manuscrisul studiului transcendental).
Interpretarea studiului necesită o agilitate formidabilă, iar pianistica Adelei Liculescu a ajuns la cote înalte, aici, în recitalul SoNoRo. După o scurtă cadență ad libitum se auzea tema principală, prezentată în octave, însoțite de terțe. Mișcările instrumentale și sonoritățile dădeau impresia unui cal galopând într-un nor de praf. Impresionantă secțiunea Lo stesso tempo, în care mâna stângă cântă o versiune modificată a temei, în timp ce mâna dreaptă cântă arpegii ascendente și descendente, pe întreaga claviatură
A urmat Albumblatt & Träume (Pagină de album și vise) pentru vioară și pian de Richard Wagner, interpretate de Mihaela Martin și Adela Liculescu. Melodia viorii evolua generând un sentiment de iubire pasională. Mihaela Martin etala un sunet expresiv foarte catifelat și diafan încărcat cu tensiune și un vibrato splendid. Relieful liniei melodice era subliniat prin trăsătura de arcuș louré, realizată cu mare rafinament de Mihaela Martin .
Acompaniamentul a sporit starea de afectivitate prin armonii calde, cu acorduri plasate cu gingășie. În Träume, pianul puncta armonia în optimi, cu acorduri dolce, în staccato.
În continuarea serii muzicale, Aylen Pritchin a interpretat Isoldes Liebestod (Moartea iubirii Isoldei) de Liszt / Wagner, în aranjament pentru pian solo. Este unul dintre cele mai dramatice momente, din capodopera lui Richard Wagner. Vine chiar la finalul operei, în timp ce Isolda se întristează pentru, Tristan. Ea cântă: "Cât de blând și de gentil zâmbește, cât de dulce i se deschid ochii..."
În aranjamentul pentru pian solo, Franz Liszt a trebuit să elimine o mare parte din muzica vocală. Și totuși, la punctul culminant, tema dragostei răsuna pasional. Liszt a trebuit să înlăture elemente din partitura de orchestră.
La Aylen Pritchin, muzica începea sumbră și evolua ca un peisaj întunecat precum într-una dintre compozițiile târzii ale lui Liszt. Apoi, devenea treptat, plină de regret, în timp ce sunetele pianului tindeau să capete o strălucire năzuind spre minunata orchestrație a lui Wagner. Pe măsură ce emoțiile se amplificau, muzica aspira către explozia temei dragostei pasionale. Cât de frumos a sunat momentul culminant - trist extatic și tragic! Apoi, muzica se estompa, evocând clipa în care Isolda cade ușor peste trupul lui Tristan.
Ultima lucrare a recitalului SoNoRo, de la Sufrageria Regală a Muzeului Național de Artă, a fost Idila lui Sigfried de Richard Wagner, în aranjament pentru sextet cu pian. Interpreții au fost violoniștii Clemence de Forceville și Erik Schumann, violista Blythe Teh Engström, violonceliștii Tim Park și Justus Grimm și pianista Diana Ketler.
Piesa a fost un cadou pentru cea de-a doua soție, Cosima, care îl născuse pe fiul lor Siegfried, în 1869. Wagner a intenționat inițial ca Idila Siegfried să rămână o piesă privată, dar, presat de nevoi, a vândut-o editorului Schott.
Piesa originală este compusă pentru o mică orchestră de cameră formată din 13 muzicieni: flaut, oboi, două clarinete, fagot, doi corni, trompetă, două viori, violă, violoncel și contrabas. Wagner a adaptat materialul melodic dintr-o piesă camerală neterminată din Idilă și l-a încorporat ulterior în scena de dragoste dintre Siegfried și Brunhilde, în opera sa Siegfried.
În aranjamentul pentru sextet, muzicienii SoNoRo au relevat delicatețea acestei muzici, care utiliza motivul unui cântec de leagăn (Schlaf, Kinlein, schlaf / Dormi copile, dormi).
Publicul a aplaudat și ovaționat pe interpreții acestui recital deosebit de interesant și realizat la un înalt nivel artistic, care s-a desfășurat în cadrul celei de-a 18-a ediții a Festivalului SoNoRo.
NOTE
diemusikzeitungen/epilogue-from-peer-gynt/