Deși s-a afirmat în repetate rânduri că noul film ar reprezenta continuarea unuia dintre dintre cele mai importante succese de public din cinematografia independentă românească, Două lozuri (2016), Negoescu infirmă aceste speculații. În interviul acordat pentru Zile și nopți, acesta afirmă că a produs filmul cu scopul de a putea fi văzut independent de filmul anterior, găsind "echilibrul între nou și familiar, un echilibru potrivit pentru o continuare".
Împrumutând comicul de situație tipic caragialian, Negoescu ancorează acțiunea în spațiul contemporan al României rurale, unde viața oscilează între două extremități, aidoma jocurilor de noroc. Proximitatea câștigului este la fel de reală, palpabilă și iminentă ca proximitatea pierderii. Câștigul este înșfăcat cu nesaț de personajele lui Negoescu, care sunt înghițite în cursa minatului de criptomonede, în care cupa finală o reprezintă 300 de blockchain, echivalentul a 6 milioane de euro. Totuși, în drumul lor spre glorie, Sile, Daniel și Pompiliu își pierd norocul pe drum. Disperați, aceștia apelează, întâmplător, la serviciile unor vrăjitoare care le spun pe un ton profund profetic că "din bogăție vine mizeria". Ce înseamnă acest lucru? Pe scurt, groapa de gunoi unde s-a rătăcit stick-ul USB pe care erau stocate criptomonedele.
Peripețiile se înlănțuiesc în ceea ce se va articula drept o aventură burlescă, care, dincolo de nuanțele comice, lasă loc pentru meditație. Dacă, la început, cele trei instanțe jinduiesc după câștigul material, spre final acestea se resemnează în fața imposibilității de a-l obține. A dori ceva dincolo de posibilitatea de a-l avea este condiția omului modern care este într-o constantă căutare a afluenței. Întâmplător sau nu, aceasta este și condiția românului, căruia i se pare că șovăie mereu între prea mult și prea puțin. După cum afirmă și Negoescu, "lumea în care se întâmplă filmul este, întâmplător, România, pentru că noi suntem români, dar dacă eram bulgari, se petreceau în Bulgaria sau în orice țară m-aș fi aflat".
Dragoș Bucur, Dorian Boguță, Alexandru Papadopol, Ilona Brezoianu și Rodica Lazăr sunt câteva dintre numele scenei cinematografice contemporane pe care le vom regăsi în film și care, prin jocul de-a dreptul virtuos, vor asigura imersiunea spectatorilor în universul comic al personajelor.
"A durat mult până să ne decidem dacă facem sau nu o continuare la Două lozuri, pentru că nu eram siguri că putem face un film care să se ridice la înălțimea așteptărilor. Primul film a funcționat bine, cred eu, pentru că așteptările erau foarte joase, ținând cont că vorbeam despre un film de micro-buget (făcut cu bugetul unui scurtmetraj ieftin), fără mari pretenții artistice, cu un limbaj accesibil pentru cât mai mulți spectatori, cu mulți actori neprofesioniști șamd. Dar filmul a fost nesperat de bine primit și este, cred eu, un film care a avut multă șansă, încă de la filmarea lui. Ei bine, lucrurile astea nu le puteam replica și asta ne-a ținut pe loc o vreme. În plus, cum faci un sequel la ceva ce a avut succes? Cum găsești echilibrul dintre doza de familiaritate pe care trebuie s-o aibă (prin similitudini cu prima parte) și doza de noutate pe care trebuie s-o aibă ca să surprindă totuși spectatorul? Astea erau gânduri care m-au ținut ocupat mult timp înainte să ne decidem să facem filmul. Iar în urma unei discuții cu Dragoș, Dorian și Alexandru am simțit că toți ne dorim provocarea asta și că vrem să ne demonstrăm în primul rând nouă că succesul primului film n-a fost (doar) o întâmplare", a explicat Paul Negoescu pentru AperiTIFF.
Fără dubiu, ceea ce face Negoescu în noul său film, Încă două lozuri, este să mixeze cele două ingrediente în încă o producție de succes.