Anatomie d'une chute începe într-un decor hibernal din Alpii francezi, undeva în apropiere de Grenoble. Sandra (Sandra Hüller, poate că vă amintiți de ea din Toni Erdmann) și Samuel (Samuel Theis) s-au retras într-o casă de munte care încă mai necesită lucrări. El e francez, ea e nemțoaică și ambii sunt scriitori.
Vom afla mai târziu, pe parcursul filmului, că lui îi aparține decizia de a se stabili în această zonă izolată și că ea doar s-a adaptat aici, fără să fie neapărat mulțumită.
În scena de deschidere, Sandra acordă un interviu unei tinere studente în timp ce casa răsună de muzica pe care o ascultă soțul ei; dialogul nu poate continua din cauza zgomotului. Daniel (Milo Machado Graner), fiul de 11 ani al cuplului, ia câinele și pleacă la plimbare. La întoarcere, își găsește tatăl mort în zăpada din fața casei. Confuzia domnește în acest debut de film intrigant pentru spectator.
A căzut Samuel de la etaj? A fost împins? S-a aruncat singur? Nu știm dacă a fost moarte accidentală, omucidere sau sinucidere. Ce știm este că legiștii nu pot stabili cu certitudine ce s-a întâmplat și Sandra e acuzată că și-a ucis soțul, astfel că urmează un proces.
Regizoarea Justine Triet inovează în privința felului în care construiește Anatomie d'une chute în jurul acestui proces în care ascultăm mărturii, pledoarii, ale acuzării și ale apărării, și încercăm să aflăm adevărul. Multe secrete ale acestei familii ies la iveală și tehnicile narative prin care le descoperim sunt pline de originalitate. Scenariul e perfect, jocul actorilor impecabil, iar suspansul și tensiunea mereu prezente.
În fapt, Anatomie d'une chute nu este un thriller cu intrigă polițistă, cum ar părea la prima vedere; mai importantă în economia filmului este explorarea psihologică a relației de cuplu dintre Sandra și Samuel. Fiul lor o spune cel mai bine atunci când afirmă că vrea să știe nu atât cum s-a întâmplat să moară tatăl lui, cât de ce s-a întâmplat.
Sunt o mulțime de întrebări care îți vin în minte în timp ce vezi Anatomie d'une chute și o asculți pe soția acuzată de crimă încercând să se apere. Te întrebi ce și cât poți face public atunci când îți povestești viața și cât rămâne intim atunci când intervin probleme într-o familie. Cum faci față frustrărilor și cum trebuie gestionat succesul / eșecul unuia dintre parteneri? De ce aruncăm pe umerii soțului / soției propria noastră nefericire și cum trecem peste evenimentele traumatizante care implică copiii? De altfel, copilul din Anatomie d'une chute are un rol remarcabil, un puști cu probleme de vedere care vede mai bine ca adulții, nu poate fi influențat și e foarte rațional, în ciuda vulnerabilității și sensibilității lui.
Mi-a plăcut mult Anatomie d'une chute. E inteligent, precis și pasionant felul în care reușește să facă un portret nuanțat și fin calibrat al ambiguității ce poate învălui viața unui cuplu aparent fericit.
Probabil știți că la Cannes se acordă un premiu și pentru animalele ce apar în filmele concurente. În 2023, Palm Dog a fost câștigat de câinele border collie din Anatomie d'une chute, despre care am aflat de pe genericul de final că are un nume predestinat succesului. În film i se spune Snoop, dar numele lui adevărat este Messi.