Scris în 2019, textul regizoarei israeliene Yael Ronen și al actorului kazah Dimitrij Schaad (ambii stabiliți în Germania) (R)evoluție. Ghid de supraviețuire în secolul XXI dramatizează parte din ideile lui Harari. Curios și provocator, deopotrivă, piesa celor doi, pusă în scenă în premieră națională de Radu Nica la Teatrul Excelsior în noiembrie 2023, se focalizează pe acele capitole din Sapiens (și, mai ales, pe cele două volume care i-au urmat, Homo Deus - Scurtă istorie a viitorului (2015) și 21 de lecții pentru secolul XXI (2018)), care vorbesc nu despre trecut, ci despre viitor. Mai exact, despre spaimele care ne vizitează atunci când încercăm să ne proiectăm cum vor arăta deceniile proxime. Cum s-ar zice, Ronen și Schaad pariază pe Harari autorul de SF, nu pe Harari istoricul.
Marele merit al celei mai proaspete premiere de la teatrul-revelație al anului 2023 e că vorbește despre lucruri mari și cam foarte neliniștitoare cu inteligență și umor. Că nu ascunde nimic pe sub preș, dar nici nu-și smulge părul din cap. Sau, mă rog, firele din priză. Ori biții din cloud.
Sunt semne ferme că omul viitorului va putea să programeze parametrii fizico-chimici-intelectuali ai progeniturilor sale, asemenea cuplului Lana (Andreea Hristu) - Rene (Alex Popa), asistat de doctorul Stefan Frank (Alex Călin). Probabil că dezvoltarea Internet of things va duce la hazoase și nu prea momente când omul (același Rene) va fi asistat / controlat mai de-un frigider, mai de-o mașină de spălat, mai de-un pat, care îi vor dicta ce și cum să mănânce ori să doarmă. Pesemne că poveștile de dragoste, de pildă cea dintre doctorul Frank și partenerul său Richard "Ricky" Martin (Mircea Alexandru Băluță), s-ar putea muta, ușor-ușor, într-o lume virtuală unde va fi loc de sex, de călătorie, de-un pahar în oraș. E de așteptat că vom beneficia, cândva, de propriul nostru asistent virtual robotizat și personalizat (să-i spunem Alecto - Matei Arvunescu), care va ști cam totul despre noi, care ne va deveni aproape drag (ca în cazul Tatjanei - Oana Predescu), care va voi să ne ni se vâre în suflet / minte pe post de cip, care se va dovedi, de fapt, o cârtiță a corporațiilor, ori a poliției, ori a serviciilor secrete (în cazul în care vor exista astfel de distincții în viitor). Dacă toate acestea e de așteptat să se întâmple, cum e de așteptat să arate, de fapt, omul viitorului?
(foto: Andrei Gîndac)
(O variantă extinsă a acestui text poate fi citită în Numărul 1-2/2024 al revistei Teatrul Azi.)