Premiul I - Vlad-Cristian Ghinea (UNMB) (de citit pe LiterNet aici)
Premiul II (ex aequo) - Ioana Bîgu (UNMB) (de citit pe LiterNet aici) și Diana Cardoș (ANMGD) (de citit pe LiterNet aici)
Premiul III (ex aequo) - Alexa Lupu (UNMB) (de citit pe LiterNet aici) și Ana-Maria Sireteanu (UNMB) (de citit pe LiterNet aici)
Festivitatea de decernare a premiilor va avea loc în cadrul Galei Premiilor Musicrit din 14 ianuarie 2024 - găzduită de Ateneul Român din București, gală transmisă în direct de Radio România Muzical și TVR Cultural.
Felicitări tuturor!
de Alexa Lupu
De-a lungul timpului, au apărut numeroase scrieri referitoare la conexiunile dintre muzică și ideologiile totalitare, lucru care continuă să se întâmple și în prezent, mai puțin însă în spațiul românesc. Acest fapt evidențiază, pe de o parte, amplitudinea covârșitoare a subiectului, iar pe de altă parte, coexistența multiplelor și diverselor perspective. Cartea Florinelei Popa intitulată Muzică și ideologii în secolul 20 (premiată de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor în anul apariției sale, 2022, la București) înlătură barierele gândirii impuse de bibliografii accesibile (manualele de istorie, de pildă), mai vechi, parcurgând și sintetizând diferite puncte de vedere în urma cărora este posibilă reconsiderarea părerilor adânc înrădăcinate (cu privire la ideologii sau relația acestora cu muzica).
Având drept puncte de pornire regimul nazist al Germaniei și comunismul Uniunii Sovietice, autoarea se orientează și asupra vieții muzicale românești, delimitată în perioada regimului antonescian (1940-1944) și cea a Statului Național Legionar (1940-1941, corelate cu nazismul), respectiv perioada stalinistă (1947-1953) și epoca ceaușistă (1965-1989, acestea reprezentând culmile comunismului românesc). Până să pătrundă în sfera muzicală românească a secolului XX, Florinela Popa dedică prima parte a publicației sale vieții muzicale germane și sovietice (sub amprentele ideologice aferente). Sunt abordate cazuri particulare ale unor compozitori ca Heinrich Schenker, Arnold Schönberg, Paul Hindemith sau Serghei Prokofiev, pentru cel din urmă fiind mult mai evidentă legătura dintre creația sa și ideologie. Autoarea a ales să dedice un capitol distinct acestei problematici, intitulat Serghei Prokofiev: relația dintre muzică și ideologie, unde este revelat, printre altele, modul de distorsionare a temelor din creația compozitorului (librete modificate în scop ideologic - Semen Kotko sau lucrări regândite în cheie ideologică - baletul Romeo și Julieta etc.).
În cea de-a doua parte a cărții sale care este și cea mai vastă, de altfel, Florinela Popa se concentrează, după cum am menționat, asupra vieții și creației muzicale românești ale secolului trecut. Astfel, sunt și de această dată abordate cazuri speciale de compozitori, unii renumiți, precum George Enescu, Mihail Jora, dar și un muzician cvasi-necunoscut - Wolf von Aichelburg. Este urmărită atitudinea acestora față de ideologii, autoarea comentând concomitent fragmente de texte muzicologice despre cei trei. Un lucru interesant este faptul că factorul decizional în ceea ce privește considerarea / desconsiderarea unui anumit punct de vedere nu este nici cartea, nici autoarea, ci însuși cititorul, căci Florinela Popa, deși expune lucrurile cu spirit critic, o face într-un mod discret și obiectiv.
Pe lângă abordarea cazurilor unor compozitori, sunt dezbătute și alte subiecte de mare importanță. În perspectiva mea, un punct forte al publicației îl constituie capitolul Muzica în timpul Războiului Rece. O poveste românească, datorită frecvenței scăzute a abordării acestuia în literatura de specialitate, pe de o parte, iar pe de altă parte, grație modului propriu-zis de redactare: alternează într-o manieră elegantă contextele istorice, socio-politice (expuse cu o deosebită claritate) și analiza unor fragmente de articole din perioada Războiului Rece.
Demn de menționat este faptul că Muzică și ideologii în secolul 20 nu a fost gândită de la bun început drept o carte. Reprezintă rezultanta unor numeroase studii din aceeași sferă de interes, realizate pe parcursul unui deceniu, care s-au întrepătruns armonios. Cu un limbaj elegant, ușor inteligibil și cu un fin simț critic, Florinela Popa reușește să aducă literaturii muzicologice o publicație valoroasă, care, deși pare să clarifice problematicile aduse în discuție, lasă loc spiritului critic al cititorului să se manifesteze.