Premiul I - Vlad-Cristian Ghinea (UNMB) (de citit pe LiterNet aici)
Premiul II (ex aequo) - Ioana Bîgu (UNMB) (de citit pe LiterNet aici) și Diana Cardoș (ANMGD) (de citit pe LiterNet aici)
Premiul III (ex aequo) - Alexa Lupu (UNMB) (de citit pe LiterNet aici) și Ana-Maria Sireteanu (UNMB) (de citit pe LiterNet aici)
Festivitatea de decernare a premiilor va avea loc în cadrul Galei Premiilor Musicrit din 14 ianuarie 2024 - găzduită de Ateneul Român din București, gală transmisă în direct de Radio România Muzical și TVR Cultural.
Felicitări tuturor!
Ghidul pianistului Gabriel Amiraș pentru un interpret complet - De vorbă cu pianistul și profesorul Gabriel Amiraș. Rolul interpretului în descifrarea, înțelegerea și tălmăcirea textului musical. Un portret în dialog
de Diana Cardoș
Pentru că oamenii valoroși trebuie apreciați și promovați, Academia Națională de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca i-a oferit titlul de Doctor Honoris Causa eminentului pianist și profesor Gabriel Amiraș. Ceremonia de acordare a titlului onorific a avut loc în data de 27 octombrie 2023 și a fost urmată de lansarea unei noi ediții, în limba engleză (traducere de Endre Amiraș), a cărții De vorbă cu pianistul și profesorul Gabriel Amiraș. Rolul interpretului în descifrarea, înțelegerea și tălmăcirea textului muzical, Un portret în dialog scrisă de regretatul muzicolog Grigore Constantinescu și publicată de Editura Muzicală în anul 2016.
În acest an (2023), ediția tradusă, Conversations with Pianist and Professor Gabriel Amiras, The Role of the Performer in Deciphering, Understanding and Revealing the Content of the Musical Score, A Portrait through Dialog, a fost publicată de Editura Universității Naționale de Muzică București.
Volumul debutează cu o anagramă muzicală creată de compozitorul Marius Suciu, un omagiu adus marelui pianist: sol-la-si bemol-re-mi-mi bemol-la-la bemol-mi-re-la-si, explicată în cuvinte și note, chiar cu un mic acompaniament. În prefața cărții, muzicologul Valentina Sandu-Dediu prezintă pe scurt câteva convingeri și influențe ale pianistului și promovează cartea ca fiind un adevărat tratat neconvențional al pianiștilor și nu numai. Biografia care precedă începutul propriu-zis al cărții este preluată de la Staatliche Hochschule für Musik Trossingen, instituția în cadrul căreia a început să predea după ce a părăsit România.
Cartea se structurează în două secțiuni, prima (căreia îi corespunde subtitlul The role of the Performer in Deciphering, Understanding and Revealing the content of the Musical Score) alcătuită din 15 capitole care reprezintă partea de "tratat", iar a doua parte (care justifică subtitlul A Portrait through Dialog) aduce încă două capitole în care maestrul vorbește despre întâlnirile cu profesorii săi și alți mari artiști care l-au influențat.
Maestrul Amiraș vorbește despre rolul de creator pe care interpretul îl are, modul în care acesta își lasă amprenta asupra unei lucrări, deoarece mesajele transmise inițial de compozitori prin partituri sunt readuse la viață de către artiști, care au diverse personalități, cunoștințe și experiențe. Fiind un bun pedagog, în răspunsurile sale nu își exprimă doar propria opinie, ci prezintă puncte de vedere diferite, descrie lucrări (de exemplu Sonata pentru pian în do minor, op. 111 de Ludwig van Beethoven), inserează elemente biografice ale compozitorilor, numeroase sfaturi și indicații tehnice. Pledează pentru un echilibru între talent și muncă, între intuiție și erudiție, revenind de mai multe ori pe parcursul dialogului la ideea că maturitatea artistică poate fi atinsă doar prin acumularea de cunoștințe. Avertizează totuși împotriva căderii în extrema opusă, dând exemplul secțiunii de aur, care este atât de căutată de unii, însă, în opinia sa, irelevantă pentru interpretarea lucrării. Vorbește și despre ceea ce simte atunci când este pe scenă și despre rolul de solist, subliniind că solistul este de fapt parte a ansamblului și se află în dialog cu orchestra, care nu îi este nicidecum subordonată, dificultățile întâmpinate când lucra cu ansambluri camerale, despre cum se alege repertoriul și despre responsabilitatea pe care o au profesorii.
În caz că, prin absurd, această expunere a unor frânturi din viziunea pianistului nu este suficient de convingătoare, menționez câteva personalități (ale căror nume vorbesc de la sine) care au jucat un rol important în formarea sa. Fiind studentul lui Heinrich Neuhaus la Moscova în anii 1955-1961, a avut ocazia să interacționeze cu Sviatoslav Richter, Mstislav Rostropovici, David Oistrach, Dmitri Șostakovici, Aram Haciaturian, Gennady Rozhdestvensky și nu numai, iar dintre artiștii lumii apusene pe care i-a întâlnit (precum Glenn Gould, Daniel Barenboim, Jörg Demus, Paul Badura-Skoda) vorbește cu cel mai mult drag despre Alfred Brendel. Nu uită nici de profesorii și colegii săi români, vorbind cu respect și admirație, dar totodată cu sinceritate și spirit critic, despre Gheorghe Holhoș, Sigismund Toduță, Sergiu Celibidache, Constantin Silvestri și alții.
În concluzie, pianistul și profesorul Gabriel Amiraș este, fără doar și poate, un artist complet, un veritabil om de cultură și un exemplu pentru muzicieni prin profesionalismul și smerenia sa, iar această carte, cu întrebări atât de eficient formulate de către o altă mare personalitate a lumii muzicale, ar trebui promovată cât mai temeinic. Faptul că volumul a fost tradus în limba engleză este îmbucurător, întrucât oferă o deschidere spre un public țintă și mai larg, mesajul și conținutul său fiind extrem de valoroase și demne să depășească hotarele țării.