Taman asta vrea să ne demonstreze (în faze comice) Cosmin Stănilă, sufletul acestui gen original de investigare a realului implementat în iluzia scenică. Suntem introduși direct în intimitatea de pe desktop a calculatorului. Pagina de deschidere: câmp verde, cer senin. Un bătrân singuratic accesează pagină după pagină până dă de frumoasa Clara Smith, apariție fantomatică situată în mentalul imaginar al navigatorului pe net. Iluzionarea e splendid redată prin apariția Sânzianei Tarța în chip de "ispită moale" în spatele unei cortine semitransparente: Clara Smith din Ghana, așa cum și-o imaginează singuraticul Alexandru Gherase: frumoasă, senzuală, disponibilă. Diferența de vârstă dintre ei (43 de ani) nu contează. Un fleac. S-au văzut și cazuri de gerontofilie, nu numai de excroco-filie! Scenograful Adrian Balcău creează spațialitatea necesară intersectării dintre real și virtual, o vrajă ademenitoare pentru spectatori. La acest limbaj zigzagat cu inserții halucinogene contribuie productiv proiecțiile video ale Mirunei Croitoru și muzica lui Radu Dogaru. Glisarea între amăgire și speranță vizează ridicolul situației.
E limpede, bietul Alexandru Gherase pare victimă sigură a unui șantaj sentimental. Și-a vândut "Dacia bine întreținută" pentru a-i da 1.000 de euro iubitei virtuale să vină la el. Cosmin Stănilă face din el un convingător bătrân astenic, în egală măsură caraghios și simpatic în naivitatea și sinceritatea lui. Dus de nas de o damă de companie, care se dă drept Clara Smith, o femeie apetisantă. Sânziana Tarța știe să-și pună în evidență senzualitatea și dulcegăriile vocii pentru a-l seduce.
Dar loviturile de teatru nu lipsesc! (Atenție, urmează ceva spoilere!) Clara Smith nu e Clara Smith. Fotografia de copertă este un fals. În spatele ei se ascunde un băiețandru de 17 ani din Ghana, negrotei autentic politically correct, fără dinții din față, care vrea să scape de sărăcie și încearcă să facă rost de bani pe căi necinstite. Tot butonând pe tastatură, furtul de identitate i se pare varianta cea mai accesibilă. Și iată că Tahiru Abdulai apare pe ecran în dialog cu Alexandru Gherase care nu e nici el Alexandru Gherase, ci un tânăr artist român în căutarea unui subiect pentru scrierea unei piese de teatru. Aceasta! Livrată ca plecând de la un caz real. Această întâlnire pe calculator. Reale sunt identitățile codificate în liberă circulație pe net, producătoare de fericiri, dezastre sau chiar tragedii. Dar relația deconspirată cu inexistenta Clara Smith nu ajunge să fie o tragedie. Doar o dulcegărie să zicem așa, o poveste ca oricare alta din miile sau milioanele de pe net. Dialogul dintre Cosmin Stănilă, demachiat, și Tahiru Abdulai, fără dinți în față, se derulează în engleza internațională a navigatorilor pe net. Facilitate devenită păguboasă în unele cazuri. Nu numai tânărul ghanez a practicat un joc fraudulos, ci și românul în căutare de interacțiuni bizare. Ca atare, micul șmecheruț îl somează la plată pentru furtul de identitate. Bumerangul funcționează ca la carte. În aceste condiții, avertizările bancare, și nu numai, rămân valabile: Atenție la acțiuni frauduloase, nu deveni victimă!
Finalul e destul de alunecos, ca să nu spun nedeterminat. Dacă ar fi apărut pe scenă Tahiru Abdulai în carne și oase, băiețandrul din Ghana, descoperit întâmplător pe facebook, ar fi fost altceva. Ficțiunea literară ar fi devenit realitate ca la Surprize, surprize și realitatea conflictuală ar fi devenit cu adevărat amiabilă, ca să nu spun admirabilă.
(foto: Nicu Cherciu)