Este prima dată când mă simt nevoită să pun un disclaimer "SPOILER ALERT". Pentru că aș ruina tot farmecul piesei dacă aș deconspira întorsăturile neașteptate de situație, însă nu pot nici să nu vorbesc despre partea în care măștile încep să cadă, pentru că altfel nu aș putea să acopăr cu desăvârșire semnificațiile textului. Așadar, pentru oricine citește și nu a văzut spectacolul, dar intenționează să o facă, recomand să se oprească aici cu lectura (și să revină după ce vede spectacolul). Este genul acela de teatru la care trebuie să mergi în necunoștință de cauză dacă vrei să te bucuri de experiența completă.
Acestea fiind spuse, doresc să împart producția în două capitole. Primul respectă titlul și ne prezintă personajul Clarei Smith, tânăra de 34 de ani din Ghana, interpretată ludic și ispititor de Sânziana Tarța, și cel al lui Alexandru Gherase, bătrânul văduv de 77 de ani din România, jucat în cheie caricaturală de Cosmin Stănilă. Încă de la început idila lor din mediul online naște semne de întrebare. Domnul Gherase are patru decenii peste vârsta Clarei, nu este vreo celebritate sau putred de bogat, este doar un bărbat simplu cuprins de o singurătate absolută. Mai mult, distanța și diferențele culturale ridică alte ziduri între cei doi, însă ei par să nu se lase afectați. Vorbesc prin mesaje vreme îndelungată, își trimit poze, iar situația evoluează atât de optimist încât chiar ai putea crede, în ciuda absurdității, că este vorba de iubire pură împărtășită de două persoane aflate în contexte disperate de viață care și-au găsit confortul una în cealaltă.
Al doilea capitol începe acum. Când prima demascare are loc, publicul emană la unison compasiune pentru bătrânelul care aproape a căzut în plasa lui Tahiru Abdulai și aproape și-a vândut prețioasa Dacie pentru a-i trimite bani. Când se află că nici domnul Gherase nu este ceea ce pare a fi, indignarea se instalează tacit în rândurile spectatorilor. Piesa se joacă nonșalantă cu sentimentele lor, purtându-i într-un roller coaster al manipulării, intereselor și exploatării. Ce argument justifică mai puternic o înșelătorie? Cel al nevoii de supraviețuire sau cel al documentării pentru un produs artistic? Personajele din Cum s-a îndrăgostit domnul Gherase de Clara Smith joacă ping-pong cu vina, catapultându-se fără intenție într-un vârtej al neîncrederii.
Scena este umplută în totalitate de jocul actorilor. Scenografia minimalistă a lui Adrian Balcău schițează doar locurile în care se desfășoară acțiunea. Scaunul, mocheta, lampa și noptiera relevă un spațiu concret - apartamentul bătrânului, iar mingea neagră și bara de striptease sugerează un spațiu abstract, al fanteziei și oniricului. Ele sunt despărțite de pânza pe care este proiectat ecranul calculatorului - dispozitivul care mediază contactul dintre cei doi îndrăgostiți și totodată una dintre cele mai ingenioase surse de umor. Cromatica luminilor și muzica semnată de Radu Dogaru se modifică în funcție de stările transmise, potențând atmosfera.
Unul dintre cele mai surprinzătoare aspecte ale spectacolului regizat de Doru Vatavului este probabil faptul că sparge convenția și devine teatru în teatru - un trend care se extinde tot mai mult, dar care, realizat cu îndemânare și atenție deosebită la detalii, adaugă straturi noi și nebănuite unei piese / unui spectacol. În cazul de față, procesul prezentat pe scenă ajunge să fie chiar cel prin care a fost creat spectacolul pe care îl urmărim. Nu este doar o poveste despre cum este creionată o producție oarecare, este chiar geneza produsului artistic din fața ochilor noștri. În plus, suntem ajutați de paragrafe explicative și de monologul dramaturgului pentru a înțelege care a fost ideea inițială pentru piesă și cum o întâmplare complet aleatorie a transformat radical parcursul acesteia. Cum un adolescent din Ghana care a încercat să fraierească un bătrân pe Facebook pentru a face destui bani cât să plece din țară a ajuns să fie în centrul unui spectacol de teatru din România și, implicit, să câștige o parte din suma necesară pentru călătorie.
Cum s-a îndrăgostit domnul Gherase de Clara Smith (mai degrabă "Cum s-a împrietenit Cosmin Stănilă cu Tahiru Abdulai") tratează într-o notă comică o multitudine de teme și subiecte și face o echilibristică fină pe sârma aflată la limita dintre documentar și ficțiune. Într-o situație în care fiecare are propriul adevăr și nu există concluzii absolute, cea mai bună abordare pentru a trece peste neîncredere este înțelegerea și empatia. Și eventual, lucrul în echipă. În cazul acesta, s-a dovedit a fi soluția care a rezolvat problemele amândurora într-un mod cinstit și lipsit de meschinării (deși Tahiru afirmă în stilul său plin de umor că actoria se aseamănă cu escrocheria, pentru că tot prefăcătorie e).
În esență, spectacolul este despre prietenie și șanse. Care erau șansele ca povestea aceasta să se întâmple? Probabilitatea infimă și totuși materializată infuzează publicul cu un optimism extrem de necesar în contextul actual. Iar apariția lui Tahiru Abdulai pe ecran la aplauze este cel puțin înduioșătoare. Reprezintă dovada vie că speranța în umanitate și univers merită să rămână intactă. Pentru că nimic nu este ce pare a fi.
(foto: Nicu Cherciu)