Fenomenul Star Wars: Influențe, abordare revoluționară și impact generațional - 3.2. A New Hope / O nouă speranță în cinematografie

"Unul dintre cei mai surprinși de impactul filmului a fost Lucas, care la acea vreme era absorbit în pregătirea versiunilor în limbi străine în Los Angeles. Se afla într-un restaurant cu hamburgeri de pe Hollywood Boulevard când s-a uitat pe fereastră la mulțimea care se forma în fața Cinematografului Chinezesc Grauman. «A fost ca o scenă cu mafioți», spune Lucas. «O bandă de circulație era blocată. Era poliție acolo. Erau limuzine în fața cinematografului. Erau rânduri, late de opt sau nouă persoane, care înconjurau blocul în ambele sensuri. Am spus: Doamne, ce se întâmplă aici? Trebuie să fie o premieră sau așa ceva. M-am uitat la frontispiciu și era Star Wars»." (Hearn, 2005: 110)

Nimeni nu se aștepta la isteria pe care Star Wars a creat-o în rândul cinefililor. Însuși George Lucas a fost sceptic la început, crezând că entuziasmul o să se disperseze odată cu trecerea primului weekend. Însă nu s-a diminuat nici aproape jumătate de secol mai târziu.

Alan Ladd îl suna constat pe Lucas pentru a-l ține la curent cu cifrele aflate mereu în creștere. Cele treizeci și două de cinematografe în care filmul era proiectat aveau toate proiecțiile sold-out. Spectatorii se strângeau pentru a aștepta la coadă încă de la 8 dimineața. La Avco Center Cinema în Los Angeles nu mai exista loc la niciuna dintre cele șapte proiecții din sala cu o capacitate de o mie de locuri. Cinci mii de oameni nu au putut obține bilete deloc. În San Francisco, patronul unei benzinării din apropierea unui cinematograf și-a încuiat toaleta pentru a nu fi invadată de cinefili, iar un bar din apropiere a creat o ofertă specială Star Wars, pentru cei care se plictiseau să stea la coadă. În Washington D.C., proprietățile private ale locatarilor au fost împânzite cu doze de bere și miros de marijuana, unul dintre ei ajungând chiar să susțină că "e o invazie!". La Cinematograful Chinezesc Grauman, limuzinele pe care le-a privit cu uimire Lucas îi aduceau pe Hugh Hefner și o gașcă de Iepurași Playboy, care au rămas în sală pentru mai mult de o singură proiecție.

Statul la coadă a devenit parte intrinsecă a experienței Star Wars. Unul dintre directorii executivi de la Fox a povestit despre un studiu care dovedește că un spectator care așteaptă mult ca să vadă un film este mai predispus să iasă satisfăcut din sala de cinema. Această activitate unea oamenii, indiferent de statutul social. Până și senatorul Ted Kennedy a stat la rând ca oricare alt om. Un alt aspect definitoriu a fost vizionarea de mai multe ori a filmului. Fanii care stăteau la coadă să vadă Star Wars pentru a cincea sau a zecea oară se lăudau cu numărul de proiecții la care au reușit să intre și reconstituiau dialogurile personajelor îndrăgite.

George Lucas nu a mai reușit să facă față publicității spontane și neașteptate de care se bucura. A luat-o pe soția sa Marcia și a plecat în Hawaii, unde spera că va procesa în liniște situația inimaginabilă în care se afla. Însă nici acolo nu a reușit să scape de frenezia cauzată de rodul muncii sale. Un program de știri - pe care Lucas obișnuia să îl vizioneze când lucra la primele schițe ale westernului său modern - menționa cozile incredibil de lungi.

Imediat după succesul enorm de public - al cărui cifre continuau să bată record după record -, au început să apară și cronicile criticilor specializați. Cei mai mulți au apreciat sensibilitatea poveștii, dialogurile amuzante și pline de vorbe de duh și, bineînțeles, efectele speciale spectaculoase pentru perioada respectivă. Însă alții - precum Joy Gould Boyum de la Wall Street Journal sau Pete Hamill de la New York Post - au afirmat că Star Wars este lipsit de profunzime și că urmează să coboare ștacheta pentru industria cinematografică. Unii - precum Walter Bremond de la New Journal and Guide sau actorul Raymond St. Jacques - chiar l-au considerat un film rasist, întrucât culoarea neagră este reprezentativă pentru forțele malefice, mai specific, pentru Darth Vader - de parcă negrul nu ar simboliza oricum răutatea sau pericolul în cultura mondială, și nu din cauza persoanelor de culoare, ci din cauza întunericului care aduce cu sine nesiguranță și incertitudine încă din vremurile primitive. Acuzațiile au fost întrucâtva o ironie a sorții, având în vedere că Lucas a intenționat să distribuie un afro-american (Glynn Turman) în rolul lui Han Solo - dar a renunțat ca urmare a prejudecăților vremii asupra dragostei dintre o Leia albă și un Han Solo de culoare. Alți critici au atribuit succesul Star Wars Bibliei și l-au asemănat pe Ben Kenobi cu Mesia, ai cărui discipoli devin mai puternici după moartea sa. Atât producătorul Gary Kurtz, cât și George Lucas, au negat orice semnificație mai adâncă a filmului.

"Pentru Lucas, a fost suficient ca Star Wars să fie doar distractiv - și în întregime ideea. Cu doar un an și ceva mai devreme, cinefilii s-au înghesuit la filme precum Taxi Driver, All the President's Men, Network și The Enforcer - filme care au îmbrățișat antieroii și au întărit deziluzia spectatorilor americani față de mass-media, drept și politică. Lucas a găsit o astfel de situație deprimantă; s-a îngrijorat de efectul acesteia asupra unei generații crescute în umbra conflictelor Watergate și Vietnam, și influențată de filme despre criminali și conspirații. Star Wars, atunci, a fost răspunsul lui la cinism, o injecție de optimism în brațul psihicului american. «Este distractiv, acesta este cuvântul pentru acest film.» explică Lucas. «Este pentru tineri... Tinerii nu mai au o viață fantastică... Tot ce au ei este Kojak și Dirty Harry. Există toți acești copii care se joacă de-a polițiștii ucigași, pentru că filmele pe care le văd sunt filme cu dezastre și nesiguranță și violență realistă»." (Jones, 2016: 210)

Star Wars nu era un film care să releve ambiguitate morală, iar acesta a fost unul din factorii esențiali care au determinat succesul lui. Publicul american era sătul de narațiuni în care personajele negative au circumstanțe atenuante. Contextul în care a apărut filmul a jucat un rol la fel de important ca abordarea revoluționară a lui Lucas în domeniul efectelor speciale, studiile antropologice pe care le-a incorporat în încercarea de creare a "mitului modern" sau muzica excepțională a lui John Williams. Iar finalul fericit al peliculei, o raritate la vremea respectivă, a fost mai mult decât necesar pentru încurajarea spectatorilor de a privi spre un viitor mai strălucit. Watergate, Războiul din Vietnam sau interminabilul Război Rece, acompaniat de amenințarea nucleară și implicit distrugerea completă a Pământului, erau îngrijorări pe care Star Wars a reușit să le șteargă din memoria colectivă, măcar temporar.

Vremurile întunecate pe care americanii, și întreaga populație de pe glob, le trăiau cereau cu disperare povești cu ajutorul cărora aceștia să poată evada. Același lucru s-a întâmplat și cu Gone with the Wind, care a bătut toate recordurile de box-office și se menține încă în vârful clasamentului pentru cea mai mare sumă de bani obținută din bilete vândute (cu adăugarea inflației): lansat într-o perioadă peste care plana amenințarea celui de-Al Doilea Război Mondial, filmul a reprezentat oaza de liniște a milioane de oameni îngrijorați de un viitor incert.

"Sfârșitul fericit al Războiului Stelelor, a notat Time, a fost «o raritate în zilele acelea», și chiar și Gene Siskel a fost înclinat să fie de acord că succesul filmului a transmis un mesaj clar: americanii erau gata să se distreze iar la filme. "Dă-ne filme de modă veche, de evadare, cu final optimist.» a scris Siskel. Un critic de la Boston Globe ar fi spus-o chiar mai concis: "Du-te... și bucură-te»." (Jones, 2016: 210)

Lucas a început să fie conștient de realitatea în care se afla abia în weekend, când Steven Spielberg și iubita lui, Amy Irving, i s-au alăturat în Hawaii. Directorii de la Fox au preconizat că dacă Star Wars își continuă parcursul în același mod, ar putea să întreacă Jaws ca cel mai bine vândut film din toate timpurile - ceea ce a și făcut în cele din urmă, iar Steven Spielberg l-a felicitat pe prietenul său cu o felicitare haioasă pe care a publicat-o în Variety, gest ce avea să fie recompensat într-o manieră similară cinci ani mai târziu, când tot o poveste din afara galaxiei noastre, E.T. the Extra-Terrestrial, avea să fure titlul de la Star Wars. Pentru a detensiona atmosfera competitivă care se instaura fără intenția vreunuia între ei, Lucas i-a făcut o ofertă lui Spielberg - demoralizat la momentul respectiv că nu primise drepturile de la United Artists pentru a lucra la noul film din seria James Bond. Apoi a început să îi explice ideea de la care pornește noul scenariu.

"«Ești interesat?» întrebă Lucas. «Vreau să îl regizez», a spus Spielberg. I-a convenit lui Lucas. Regia Star Wars a fost obositoare și nu foarte distractivă. Mai bine, atunci, să servească drept producător - ceea ce chiar i-ar da mai mult control - și să paseze corvoada de zi cu zi de a regiza altcuiva. «Este al tău», spuse Lucas." (Jones, 2016: 211) Era vorba despre aventurile unui oarecare Indiana Smith. Devenit ulterior Indiana Jones.

Dar povestea Star Wars nu era terminată încă. Filmul a fost nominalizat în 1978 la unsprezece categorii diferite din cadrul Premiilor Oscar, printre care și Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun actor secundar (Sir Alec Guinness în rolul lui Ben Kenobi) și Cel mai bun scenariu. În afară de categoriile acestea anterior menționate, avea să câștige la toate categoriile la care a fost nominalizat: Ben Burtt pentru design de sunet: John Williams pentru coloana sonoră; John Dykstra și echipa lui de la ILM pentru efecte speciale; Paul Hirsch, Marcia Lucas și Richard Chew pentru montaj; Don MacDougall și echipa lui pentru cel mai bun sunet; John Mollo pentru cele mai bune costume; și John Barry și echipa lui pentru cele mai bune decoruri. Lucas a încercat să nu pară afectat de pierderea Oscarului, afirmând public că premiile nu sunt relevante. Coppola a văzut, însă, partea plină a paharului: "«Bine», a remarcat Coppola în dimineața după ce Lucas a pierdut Oscarul. «Acum George se va întoarce cu un alt film. Nu se va retrage pe tărâmul succesului. Îi place să câștige prea mult»." (Jones, 2016: 226)

Bibliografie: Hearn, M. (2005). The Cinema of George Lucas. New York: Harry N. Abrams.
Jones, B. J. (2016). George Lucas - A Life. New York: Little, Brown and Company.


Notă: Acest text face parte din lucrarea de licență elaborată de Oana Balaci în cadrul Universității Babeș Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru și Film, Specializarea Filmologie, anul 2022-2023, supervizori: Lect. Dr. Andrei Simuț, Lect. Dr. Radu Toderici.