aprilie 2024
Fenomenul Star Wars
În mai 2011, George Lucas a participat la ceremonia de redeschidere a Star Tours, o cursă din cadrul parcurilor de distracții Walt Disney World cu tematică Star Wars care a fost inițial lansată în 1987 și închisă apoi pentru adaptarea la noile tehnologii apărute. Lucas aprecia calitatea pe care o oferea Disney și faptul că designerii companiei nu spuneau niciodată "nu" ideilor lui. Bob Iger, CEO al companiei Walt Disney, a profitat de vizita lui Lucas pentru a-i propune o ofertă la care se gândea deja de ceva timp: cumpărarea companiei Lucasfilm. Lucas a refuzat politicos - avea planuri pentru încă o trilogie bazată pe experiența unui grup de soldați afro-americani din cel de-Al Doilea Război Mondial. Primul film din serie, Red Tails, a eșuat însă lamentabil, fiind discreditat vehement, critici pe care cineastul le-a atribuit rasismului sistematic din industria cinematografică. Dezamăgit încă o dată de sistemul de care a încercat să se desprindă încă de la începuturile carierei, George Lucas a decis să se retragă.

La câteva săptămâni după premiera ultimei sale producții, Lucas a sunat-o pe Kathleen Kennedy, producătorul celor patru filme Indiana Jones realizate până la momentul respectiv și unul dintre puținii oameni din domeniu care se afla în cercul restrâns de prieteni al regizorului. O femeie inteligentă și o afaceristă desăvârșită, Kennedy își făcuse un nume în industrie, producând blockbuster după blockbuster timp de treizeci de ani. Când Lucas i-a propus să îi ia locul ca director al companiei Lucasfilm, deși șocată de propunere, Kennedy nu a ezitat.

Pe 1 iunie 2011, Kathleen Kennedy a trecut oficial în poziția de co-director, urmând ca în scurt timp să rămână singura deținătoare a titlului. Planul pentru retragerea lui Lucas era să determine compania să devină cu timpul tot mai independentă de el. Pentru a realiza acest lucru, el și Kennedy au decis să apeleze la cea mai de preț armă a brand-ului: Star Wars. Atunci au început primele discuții pentru o nouă trilogie, în ciuda insistențelor recurente ale lui Lucas cum că povestea francizei s-a încheiat odată cu moartea lui Vader. Lucas a reușit să adune distribuția originală de actori, l-a adus pe Michael Arndt în rolul de scenarist pentru Episodul VII și a participat la o serie de dezbateri pe baza schițelor de scenariu pe care le avea, oferind indicații narative. Acolo s-a terminat implicarea lui.

La mai puțin de un an de la discuția inițială, George Lucas a acceptat oferta lui Bob Iger. Pe 30 octombrie 2012, Disney a achiziționat oficial Lucasfilm cu suma colosală de 4 miliarde de dolari. Decizia de a renunța la compania pe care s-a străduit atât de mult să o clădească nu a fost luată cu aceeași ușurință cu care a fost luată decizia de a o pune pe Kennedy la cârma ei. Însă cineastul se consola cu gândul că trilogia ce continuă saga Skywalker va fi construită pe baza notițelor și ideilor lui. Făcea parte din înțelegere.

Lucas avea să fie dezamăgit din nou, de data aceasta la premiera filmului Star Wars: Episode VII - The Force Awakens, în preajma Crăciunului din 2015, odată cu constatarea că Michael Arndt, vechiul lui scenarist Lawrence Kasdan și regizorul J.J. Abrams nu au ținut aproape deloc cont de însemnările sale și au lansat acțiunea pe o cu totul altă traiectorie. Resemnat, George Lucas l-a considerat ca pe un divorț. O experiență necesară, dar totuși dureroasă. A decis să meargă pe calea lui și să îi lase pe cei de la Disney să meargă pe calea lor, fără el.

The Force Awakens a avut un succes previzibil, anume enorm, la box office, devenind la momentul respectiv filmul care a ajuns cel mai repede la încasări de 1 miliard de dolari - în doar doisprezece zile. În total, avea să aducă companiei Disney peste 2 miliarde de dolari la nivel global. Nu a durat prea mult timp până ce Bob Iger a recuperat investiția inițială. Totuși, în ciuda succesului de public, Episodul VII a fost criticat că ar recicla povestea din A New Hope și că ar fi un film făcut doar pentru fani. Afirmație cu care George Lucas a fost de acord.

Disney va continua să extindă universul Star Wars până la limite inimaginabile în urmă cu câteva decenii. Apariția platformei Disney+, pe care se găsește tot conținutul original Star Wars, va fi casa unor sumedenii de proiecte noi, unele de succes, altele contestate de fani și critici deopotrivă. Unul dintre cele mai contrastante exemple este cel al celor două filme lansate în afara trilogiilor, Rogue One: A Star Wars Story, în regia lui Gareth Edwards, și Solo: A Star Wars Story, în regia lui Ron Howard. Pe când cel dintâi a fost elogiat de critici și este considerat unul dintre cele mai calitative produse cinematografice din franciză, cel din urmă a fost un eșec de public. Într-adevăr, Rogue One, a cărui acțiune se termină exact unde începe A New Hope, a adus pe ecrane un factor de nostalgie la care fanii râvneau, însă și executarea sa impecabilă din punct de vedere tehnic și narativ a contribuit la succesul lui. Solo, pe de altă parte, încearcă să prezinte originile personajului ridicat la rang de legendă, o sarcină dificilă din start, întrucât era de așteptat ca înlocuirea lui Harrison Ford cu un alt actor să genereze valuri de frustrare în rândul fanilor vechi.

Lor li se vor adăuga următoarele filme din trilogie, Episode VIII: The Last Jedi, regizat de Rian Johnson - care a divizat comunitatea de fani din cauza alegerilor îndrăznețe de scenariu pe care acesta le-a făcut - și Episode IX: The Rise of Skywalker, regizat din nou de J. J. Abrams - care nu a mulțumit, bineînțeles, pe toată lumea, dar a fost receptat mai pozitiv decât predecesorul său. Portofoliul expansibil Star Wars, care conține de asemenea seriile animate enumerate în capitolul anterior, este completat de serialele live-action Andor, The Book of Boba Fett și The Mandalorian - producția francizei cu cele mai bune ratinguri pe IMDB, îndrăgită de fani și critici deopotrivă pentru suflul proaspăt pe care îl aduce, rămânând în același timp fidelă materialului original, dar și pentru interpretarea lui Pedro Pascal din rolul protagonistului titular (și să nu uităm de crearea micuțului Grogu aka Baby Yoda, care a câștigat instantaneu inimile a milioane de fani).

În capitolul A New Hate? The War for Disney's Star Wars din cartea Disney's Star Wars: Forces of Production, Promotion, and Reception, editată de William Proctor și Richard McCulloch, Proctor atribuie divizarea comunității de fani mai multor factori. Unul dintre ei este apariția platformelor de socializare, cu ajutorul cărora opiniile sunt mult mai vizibile, chiar dacă sunt reprezentative doar pentru o minoritate. Altul este apariția unor trolli sau "fani toxici" care trăiesc în umbra trecutului și sunt nemulțumiți indiferent de rezultat. Totuși, această minoritate agresivă nu justifică încasările reduse ale filmului Solo. Proctor a încercat să atribuie acest efect unei cauze relativ logice la prima vedere: suprasaturația de conținut Star Wars.

Cu toate acestea, Marvel, o altă subcompanie cumpărată recent de Disney, produce un volum de conținut cinematografic aproape dublu și totuși reușește să se mențină în topurile box office-ului cu fiecare film lansat. Poate franciza Star Wars a devenit una dintre cele mai de succes francize tocmai prin prisma faptului că obișnuia să lase fanii să aștepte până ce anticiparea atingea cote maxime. "Este absolut posibil, oricât de speculativ, ca unul dintre motivele pentru care Star Wars a fost o bijuterie a coroanei francizelor cinematografice să fie tocmai pentru că s-a produs mai puțin conținut, cel puțin în temeni de film, ceea ce l-a marcat astfel ca fiind oarecum unic. Cazul lui Solo este deosebit de interesant având în vedere că a fost privit ca primul eșec cinematografic din istoria francizei - cu atât mai remarcabil având în vedere reacția veninoasă a fanilor împotriva prequel-urilor." (Proctor, 2019: 321)

Oricare ar fi explicația, un lucru este cert. Cum a spus Chuck Wendig în 2015: "Boicotarea Star Wars este ca și cum ai boicota soarele. Nu va schimba nimic. Soarele va continua să strălucească. Căldura sa va rămâne radiantă și prezentă la nivel global." (Proctor, 2019: 301)

(va urma)

Notă: Acest text face parte din lucrarea de licență elaborată de Oana Balaci în cadrul Universității Babeș Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru și Film, Specializarea Filmologie, anul 2022-2023, supervizori: Lect. Dr. Andrei Simuț, Lect. Dr. Radu Toderici.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus