Anii optzeci, Anglia. Războiul rece la apogeu, obsesia nucleară, manifestări de extremă dreapta, post Punk şi post The Wall, Margaret Thatcher. Din 1982, V for Vendetta, primul roman grafic al lui Alan Moore şi David Lloyd apărea în fascicule, un total de 10, terminat în 1988. Este povestea unui anarhist mascat, care dezlănţuie haosul în Albion, ucigând membrii eşantionului conducător şi aruncând în aer clădiri istorice emblematice. Răzbunătorul V avea masca lui Guy Fawkes, complotistul de la 1605, care a vrut să arunce în aer Parlamentul.
Inspiraţia, după cum spune Moore, e un talmeş balmeş, de la film noir, la gotic şi retro-viitor, Fahrenheit 451, David Bowie, Harlan Ellison, Batman, Vincent Price din Dr. Phibes şi Theatre of Blood, The Shadow, 1984 de George Orwell, Aldous Huxley. V for Vendetta avea toate caracteristicile unui clasic, apărea temporal la timp cu acţiunea romanului lui Orwell, într-o Anglie răvăşită de tulburări politico-sociale. Descria un viitor distopic situat în 1997-98, după un război nuclear, o Anglie totalitar-fascistă, avea un anti-erou misterios, anarhist, terorist, şi un concept cu totul nou în lumea benzilor desenate pentru adulţi. Succesul lui V a fost desăvârşit în America, unde a apărut complet în 1990. Alan Moore a devenit între timp pentru benzile desenate ceea ce a fost Orson Welles pentru cinema, seria sa Watchmen fiind cea mai revoluţionară pentru super-eroi, cam la nivelul la ce a făcut Freud pentru psihanaliză. Bineînţeles că Hollywoodul s-a interesat imediat de Moore şi a cumpărat drepturile de ecranizare (şi măcelărire) a operelor sale, care a început cu From hell / Din iad - Jack Spintecătorul (2001), şi a continuat cu LXG - Liga Gentlemanilor Extraordinari (2003).
Watchmen circulă în faza de proiect de 15 ani pe la diferite studiouri şi diferiţi regizori. Şi în fine, după amânări şi modificări, în 2004 intră în producţie V for Vendetta. Un proiect vechi de-al fraţilor Wachowski (Matrix), scris de ei şi produs de acelaşi Joel Silver, filmat în studiourile Babelsburg la Berlin, cu exterioare la Londra, e cam apă de ploaie, pierdut în ceaţa londoneză. Filmul lui James Mc Teigue (la primul film, înainte fiind regizor secund la seria Matrix) e rece, fără personalitate şi cam gratuit în climatul actual. Cu note (şopârle) anti-americane, cu un rol mărit pentru eroina Evey (Natalie Portman) şi trădări majore faţă de sursa originală. În consecinţă, Alan Moore şi-a scos numele de pe generic, deşi, din punctul meu de vedere, la From Hell şi LXG i-au maltratat mai mult opera decât aici. Dar probabil că omul s-a săturat să vadă altceva pe ecran decât ce a pus el pe pagină. Nu are toată lumea norocul lui Frank Miller.