Cesaria Evora ar trebui purtată cu lectica şi hrănită cu linguriţa

La concertul Cesariei Evora (din 15 mai 2003) s-a întîmplat un lucru mai puţin obişnuit la Bucureşti. Am avut senzaţia că toată lumea aia care umpluse pînă la refuz Sala Palatului joi seară n-a venit să o asculte pe Cesaria Evora, ci ca s-o aplaude. Nu ca să o vadă, ci să o omagieze. Mi-a spus cineva înainte de concert, cînd întrebam în stînga, în dreapta cît o să dureze, că nu contează dacă va fi o oră sau vor fi două pentru că la sfîrşit oricum ni se va părea puţin. A avut dreptate.

După mai mult de o oră şi jumătate, concertul s-a terminat prea repede. Cocoţată în penultimul rînd, mă uitam la Cesaria Evora şi la trupa ei ca la televizor şi "am văzut" mai mult de jumătate din concert cu ochii închişi, ca să "văd" mai bine fiecare notă, fiecare inflexiune a viorii, fiecare cascadă a saxofonului. Iar Cesaria Evora, ce să mai zic, n-a avut nu vreo notă falsă, ci nici măcar vreo umbră de oboseală. Proptită în mijlocul scenei, fără să se mişte, fără să danseze (cînd publicul dansa în scaune), a cîntat cu o uşurinţă extraordinară. După vreo şapte piese a spus în portugheză (nu a făcut nici o introducere a concertului, nici un "Good evening, România" sau ceva de genul ăsta), a spus, aşadar, "Acum veţi asculta o piesă instrumentală, timp în care eu voi trage o ţigară". Şi de-abia atunci am văzut că în spatele ei erau o masă şi un scaun şi ea s-a aşezat, şi-a aprins o ţigară şi la răstimpuri mai bea dintr-un pahar cu apă. (De altfel, în toate fotografiile are o ţigară între degete.) Cînd a terminat, a revenit la microfon.

Multe oftaturi cred că a suportat joi Sala Palatului, oricît café frappé s-a băut de la Amigo în hol. Chiar dacă nu toată lumea are în spate o tristă poveste de dragoste cu un marinar întîlnit la 16 ani, aşa cum a avut Cesaria Evora, chiar dacă nu toată lumea s-a luptat toată viaţa cu singurătatea şi dezamăgirea. La cum cîntă, Cesaria Evora ar trebui purtată cu lectica din dormitor pînă în baie şi hrănită cu linguriţa. Artiştii români prezenţi în număr mare la concert sper că şi-au însuşit pe cît posibil această lecţie de modestie, dacă despre una de muzică nu se poate vorbi.