Acolo unde clișeele ajung - Acolo unde bărcile nu ajung la Premiile Gopo, 2024

Acolo unde bărcile nu ajung (r. Vlad Buzăianu, producător: Anamaria Antoci - Tangaj Production) reiterează mitul copilăriei băiețești de tip Romain Kalbris, dar suferă de aceeași problemă a tuturor filmelor românești în care apar copii: lipsa de mici actori credibili, cu talent nativ. Problema se datorează criteriului de casting, care este unul exclusiv estetic. Nu se poate imagina ceva mai fals în jocul actoricesc al copiilor, începând cu Pistruiatul, exceptând filmele iraniene (doar acelea excelează în teatralitate a copiilor).

Nu, mitul călătoriei cu barca și al traversării mărilor nu aparține deloc orășenilor crescuți în fața consolelor, selectați după criteriul esteticii publicitare al reclamei la ouă Kinder. Din acest punct de vedere, pot fi descoperite copile escapiste mai autentice, care măcar să fi visat pe marginea cărții Toate pânzele sus!. Noi știm că, în zilele noastre, copiii nu mai citesc și, dacă o fac, nu se mai visează căpitani Nemo. Așa că dacă acțiunea scurtmetrajului ar fi fost localizată într-o epocă apusă, ar fi fost plauzibil, dar ea se desfășoară în zilele noastre, într-un decor bătător la ochi de aranjat, pe care doar Danemarca l-ar mai oferi, în aceeași ordine și coerență arhitecturală, minunat integrată în cadrul natural. Un copil cu garderobă de Decathlon nu locuiește într-o casă de stuf, pierdut în pustietatea apelor. De altfel, băștinașul Deltei, cu acces și la mare, nu locuiește în respectiva casă de stuf, pentru că nu și-ar permite-o. Paradisul regizoral este unul imobiliar, vestimentar și cool, al unui adult care nu își rememorează copilăria, ci își imaginează cum ar retrăi-o (posibil, în locul copiilor lui, care însă ar fantaza pe marginea peisajelor din Dune_2).

Nu departe de jocul fals și clișeic este actrița care interpretează rolul de mamă a băieților, privind către o nouă zi cu falsă îngrijorare proletară. Nu se știe ce hram social poartă tatăl cu mașină bună și aer ocupat, nici rostul durității acestuia. Acea familie nu există pe meleagurile unde bărcile nu ajung. Ideea scenariului e bună, dar numai pe hârtie.