"Credeţi că Iisus a fost căsătorit?" - a fost întrebat Tom Hanks la conferinţa de presă a Codului Da Vinci, care a deschis a 59-a ediţie a Festivalului de la Cannes. "Nu ştiu, n-am fost de faţă", a răspuns actorul, stîrnind rîsetele şi aplauzele jurnaliştilor. Sau: "Codul Da Vinci spune că Iisus a fost căsătorit cu Maria Magdalena, deci Biserica ar trebui să fie mulţumită: e dovada faptului că nu a fost gay", a spus actorul Ian McKellen (el însuşi gay) la aceeaşi conferinţă de presă; alte rîsete, alte aplauze...
De fapt, mai bine uitaţi filmul lui Ron Howard după best-sellerul lui Dan Brown; conferinţa a fost mai bună! Tom Hanks în special a fost în superformă, făcînd să rîdă pe toată lumea cu răspunsurile sale în doi peri la întrebările mai idioate - gen: "Cum e să fii actor de blockbustere?"; sau "De ce vă place Islanda?"; sau (unei jurnaliste chineze care a făcut cadou echipei filmului traducerea în chineză a Codului): "Sînt convins că o să ne placă şi mai mult în chineză!" Dar a recunoscut că ar fi vrut să dea chiar el răspunsul lui Sir McKellen.
Cum era de aşteptat, majoritatea întrebărilor au fost despre controversa religioasă din jurul cărţii - şi, deci, a filmului. "E entertainment, nu teologie", s-a apărat regizorul. Mă rog, chestie discutabilă: filmul său nu e destul de "entertaining", şi-n plus e clar că n-are nici o treabă cu teologia. Atunci, poate cu încasările? "3 milioane de dolari pînă vineri!", a glumit - din nou - Hanks.
Întrebat dacă au existat presiuni ale Bisericii Ortodoxe asupra lui să nu joace rolul (soţia sa e de origine greacă), Tom a răspuns memorabil: "Nu. Biserica ne ia păcatele, dar nu şi minţile." Întrebat cum a intrat în pielea personajului său (Robert Langdon, profesor de simbolistică), Hanks a mărturisit că asta e partea cea mai bună a meseriei de actor. "Nu sînt simbologist, dar pot să joc unul." Întrebat, în fine, ce părere are despre faptul că Leonardo da Vinci a pictat "Mona Lisa" la 51 de ani (el avînd 50), Hanks a spus: "Ce să zic, mai am un an... Poate o să fac Scooby-Doo, atunci să vezi capodoperă!"
Un jurnalist a observat amănuntul că, în film, pe un afiş cu Mona Lisa scria "Monna", cu doi de "n"; "E vreun mesaj ascuns?" "Nu, i-a răspuns Ron Howard. Afişul e al muzeului, noi doar l-am preluat..."
Marţi seară, la avanpremiera mondială a filmului, au fost chicoteli pe parcursul lui, rîsete sănătoase atunci cînd Langdon îi spune lui Sophie (Audrey Tautou) că este urmaşa lui Iisus şi cîteva huiduieli la sfîrşit. Va fi ecranizarea cărţii mai "tare" decît cartea însăşi, în termeni de încasări? Puţin probabil. Oricîtă apă la moara box-office-ului ar aduce controversele iscate de Codul Da Vinci şi oricît de numeros publicul de cinema faţă de cel de literatură, filmul lui Howard este mult prea lung şi plicticos, pe alocuri, pentru a da lovitura. Şi atunci, de ce se încearcă - de către Biserica Catolică - "protejarea" publicului? Din reflex, dar şi pentru că - aşa cum a spus Ian McKellen - "Se consideră că publicul de film e mai neinstruit decît cel de literatură." Cei care n-ar citi în viaţă lor un studiu de simbologie au citit cartea lui Brown. Iar cei care n-au avut timp s-o citească, vor vedea filmul, care - la 2 ore şi 32 de minute - e totuşi mai scurt decît ţi-ar lua să citeşti cele 600 de pagini ale romanului.
"Pe carte scrie clar, Ficţiune, a mai adăugat Hanks. Asta e şi filmul."