"Voi da voie să se poarte ochelari de soare şi să se fumeze", a glumit la conferinţa de presă preşedintele juriului, hongkonghezul Wong Kar-wai, trăgînd din ţigară şi privind sala drept în ochi din spatele ochelarilor de soare care-i sînt deja un "brand".
Wong este nu doar cel mai "tînăr" preşedinte al juriului din istoria Cannes-ului (47 de ani), dar şi "cel mai" chinez. Asta a făcut ca multe întrebări (şi răspunsuri) să fie puse şi date în această limbă, spre stupoarea generală... "Cel mai greu lucru, ca preşedinte al juriului, e să faci spiciuri", a mărturisit WKW. Şi totuşi, una dintre afirmaţiile maestrului hongkonghez a prins imediat, nu doar pentru că a fost exprimată în engleză, ci pentru că rezumă condiţia de jurat al unui festival: "Un palmares - a spus el - este ca o oglindă care arată gusturile noastre. De noi depinde ca în ea să se privească un înger sau o maimuţă!"
Helena Bonham-Carter a recunoscut că are "gust foarte prost" în materie de cinema, Patrice Leconte a promis că va lupta pentru a nu se ajunge la un "palmares bej" (adică fără culoare, care să împace pe toată lumea), Zhang Ziyi a vorbit puţin şi a zîmbit frumos, frumoasa Monica Bellucci a spus banalităţi de circumstanţă ("E o ocazie minunată de a vedea filme, mă simt minunat să fiu în acest juriu, iubesc Cinema-ul de cînd eram mică", blablabla), Tim Roth a spus că preferă să fie judecat (ca actor) decît să judece munca altora, în timp ce regizorul palestinian Elia Suleiman a spus că el preferă exact invers.
Cea mai comică întrebare a venit din partea unui jurnalist asiatic, doar că era în engleză - aşa că a înţeles-o toată lumea. El l-a întrebat pe WKW dacă Festivalul de la Cannes i-a motivat prin ceva alegerea sa ca preşedinte al juriului. "Adică, filmele domnului Wong nu sînt de ajuns?!", i-a tăiat-o moderatorul Henri Behar, care a încheiat conferinţa cu o vorbă care merită reţinută: "Fellini e mort, iar Bergman nu călătoreşte!"
Dar Festivalul continuă.