Despre Mazilu cu dragoste! - Buzău/Iubește/Teatru, 2024

Cea de-a XIX-a ediție a festivalului Buzău/Iubește/Teatru prilejuiește întâlnirea cu două dintre creațiile dramaturgice ale lui Teodor Mazilu: piesa de debut, Proștii sub clar de lună, și ultima sa comedie, Mobilă și durere. Ce este atât de special la ele și la autorul lor?

În primul rând, toate piesele lui sunt comedii (singura excepție fiind O sărbătoare princiară); dar comediile maziliene nu sunt simple schimburi de replici haioase, gesturi și acțiuni care stârnesc râsul sau încurcături de situație care promit un final fericit. Sunt comedii satirice, pline de înțepături de o finețe aparte, la adresa existenței umane, a cunoașterii realității exterioare, a cunoașterii de sine și a cunoașterii raporturilor între oameni.

Din dorința de a înțelege mai bine care este specificul dramaturgiei sale, am întrebat cei doi regizori care își vor juca spectacolele la Buzău/Iubește/Teatru 2024 (Mobilă și durere, regia Cristian Ban, și Proștii sub clar de lună, regia Felix Alexa) cum se raportează ei, ca practicieni, la comedia maziliană:

"Comicul lui Mazilu e special în sensul în care multe lucruri le înțelegi abia atunci când ești la scenă și îi auzi pe actori citind. Atunci totul capătă și mai mult sens, umor, profunzime și, chiar dacă de multe ori e un umor absurd, umanitate.
Îmi place faptul că totul e matematic și calculat, atunci ca regizor nu trebuie decât să găsești ritmul corect ca lucrurile să iasă la suprafață. Am montat în 2023 Mobilă și durere, surpriza mare a fost să ne dăm seama că e un text care îi ține atenți și pe cei foarte tineri. Lucru care dovedește că dincolo de poveste și epocă, comicul acestei piese are ceva universal valabil pentru natura umană." (Cristian Ban)

În al doilea rând, personajele create de Mazilu au și ele un specific aparte: sunt atât de meschine cu ele însele și între ele, încât aproape că devin "neoameni".

"Umorul mazilian este cu totul surprinzător, are profunzime, disperare, cinism. E ca o prelungire existențială a eternei prostii umane. Personajele lui Teodor Mazilu trăiesc cu intensitate un paradox ce impune un umor negru, cinic, periculos. Ele sunt profunde în superficialitatea lor structurală.
Ridicole și tragice în același timp, ființe goale de sens, dar care vorbesc continuu despre sensul existenței personale. Sunt imaginea cangrenei și stupidității lumii în care trăim. În 1990 credeam, ca tânăr regizor, că teatrul lui Mazilu e depășit... iluzii deșarte... Acum el revine în forță ca un autor al prezentului. În timp, piesele sale au căpătat nuanțe mult mai cinice, mai agresive.
Piesele lui Mazilu, cu umorul lor inconfundabil, tăios, tragi-comic, reprezintă pentru mine o frescă impresionantă a stupidității umane ridicate la rang de crez existențial." (Felix Alexa)
 
Revenind, dramaturgia lui Mazilu a fost comparată cu cea a lui Caragiale. Însă lumea maziliană este mult mai tăioasă în modul în care enunță potențialul negativ al conștiinței colective umane decât comicul caragialian, care prezintă micile mișmașuri ale claselor sociale românești. Ambii dramaturgi trezesc în mintea cititorilor sau spectatorilor întrebări și mustrări de conștiință. Caragiale pare că, totuși, mai oferă o șansă personajelor sale sau, cel puțin, nu le afundă într-o închisoare a lipsei de morală fără de scăpare.

"Se poate spune că personajele mele au numai păcate fundamentale. Ele nu au păcate modeste [...]. Chiar sunt mai mult decât ticăloase; ele au nostalgia ticăloșiei, regretă că nu sunt suficient de josnice, suferă fiindcă nu sunt suficient de ticăloase, așa cum ar dori ele să fie, așa cum cred că ar putea să fie. Ele năzuiesc să atingă, în felul lor, perfecțiunea." (Teodor Mazilu)

Teatrul lui Teodor Mazilu este un teatru al lucidității și al responsabilității. Este dur, este direct, este fără menajament tandre. Este plin de personaje cu idei și cu principii false, cu prejudecăți și cu criterii de relaționare inconsecvente, cu un grad de vanitate exagerat. Este un teatru al expunerii tăioase și inteligente, este o satiră savuroasă, dar, în același timp, foarte cruntă.

"O operă de artă nu poate schimba pe nimeni, ea are darul de a ajuta pe cineva să se schimbe singur." (Teodor Mazilu)

Propun să îi urmăm dorința dramaturgului și, prin teatrul său, pe care avem ocazia să îl vedem montat în două forme în cadrul festivalului, să ne bucurăm de arta teatrală care ne este oferită și să o folosim spre a ne corecta.

"Buzău/Iubește/Teatrul", iar Teodor Mazilu iubește să observe oamenii, pentru a-i pune pe scenă și, astfel, a-i ajuta pe cei ce privesc să se remedieze. Așa că haideți să iubim împreună oportunitatea oferită de festivalul buzoian de a ne îndrepta!

Proștii sub clar de lună, regia Felix Alexa, se joacă luni, 27 mai 2024, ora 19:00, la Sala Mare a Teatrului "George Ciprian", iar Mobilă și durere, regia Cristian Ban, este programat vineri, 31 mai 2024, ora 19:00, la aceeași sală.