Dacă aș fi fost pusă în situația să îl caracterizez pe omul de teatru Paul Chiribuță prin câteva atribute aș înșirui sigur și precis: "echilibru, decență, modestie, stabilitate, înțelegere, căutare". Într-o lume agresivă și agitată, o convorbire scurtă, un schimb de mesaje cu domnia-sa te coboară din nori zdrențuiți, te aduce cu picioarele pe pământ, te plantează de-a binelea în realitate oferindu-ți și puncte de sprijin. Acum îmi dau seama că, pe lângă aceste calități (reale defecte ale timpului nostru) uitam să adaug umorul. Nu hazul de necaz, nici înțepătura superioară, ci un umor curat, limpede, izvorul unui râs netrucat în satiră acidă sau bășcălie. Aceste calități sunt vizibile și valorizate în spectacolul O idee genială ce s-a jucat în cadrul Festivalului Buzău / Iubește / Teatrul, ediția a XIX-a, 2024.
Ce faci când dragostea vieții tale este pe punctul de a se îndrăgosti de altcineva? Pentru a evita adulterul care se ițește chiar prin căminul conjugal, încerci să elimini concurența sau să o pui în situații ridicole. De când au vizitat un apartament pentru a se muta împreună, Arnaud a avut o mică îndoială: Marion a avut, are sau va avea o aventură cu agentul imobiliar? Cum se pare că cu toții avem un dublu în lume, Arnaud întâlnește sosia rivalului său (culmea, actor amator) și, contra cost, îi cere să se prefacă agent imobiliar. Ce idee genială! Doar că vine momentul când realul și sosia se află în aceeași încăpere și mai apare pe neașteptate și un frate geamăn al dublurii. Tripleți? Trei, deja trei la fel? Arnaud se va declara depășit, lăsând lucrurile să scape de sub control. De aici la cascadă de neînțelegeri în această casă în care în curând nu mai știm cine este cine...
Scenografa Andrada Chiriac construiește un decor clasic, elegant, interiorul apartamentului lui Arnaud, cu multe uși care se trântesc și scări, astfel încât noțiunile de sus-jos nu sunt cele obișnuite și în care se iscă un adevărat vârtej de nebunie cauzat de acest triunghi amoros, neînțelegeri și situații absurde.
Regizorul rămâne fidel spiritului piesei, o adevărată perlă de teatru bulevardier căreia îi combină toate elementele: încurcături, confuzii, ciocniri, răsturnări de situație, paradoxuri, descoperiri, recunoașteri, repetiții pline de umor, efecte de oglindă. Artificii teatrale, efectele și mijloacele multimedia lipsesc (Doamne, poate exista teatru fără proiecții!), în schimb se acordă atenție distribuției prin alegerea unor actori maturi, experimentați în d-ale comediei, ce susțin cu aplomb ritmul alert al farselor, fără a acoperi total spectrul trăirilor interioare ale personajelor, deloc schematice.
Ion Radu Burlan joacă la granița dintre comedie și dramă, întrucât personajul său, Arnaud, este cel mai consistent din punct de vedere psihologic. Cu sinceritate și dezinvoltură, trece de la îndrăgostitul chinuit de gelozie, la bărbatul conștient că a dat-o în bară cu planul său "genial", relaționând nuanțat cu ceilalți membri ai distribuției, subliniind cu umor uneori tandru, alteori amar miezul conflictelor. Mihaela Popa (Marion) nu este foarte favorizată de construcția personajului său, cel mai puțin conturat de către dramaturg. Aceasta nu înseamnă că nu își construiește personajul cu economie de mijloace, dar cu subtilitate comică și multă eleganță.
O bucurie reîntâlnirea de mult timp așteptată cu Otilia Pătrașcu (Catherine) într-un rol consistent de comedie! Otilia compune portretul unei femei trecute de prima tinerețe, cu dezamăgirile ei, cu patimi arhicunoscute, dar încă însetată de iubire, chiar dacă aceasta îmbracă doar haina voluptății. Mimarea disponibilității erotice și afective, aprecierile semidocte referitoare la viața de cuplu, postura de divă neînțeleasă, toate sunt realizate cu un simț al ridicolului bine ponderat, amestec de pasiune și candoare. Intrările actriței în scenă sunt explozive, pline de energie, interacțiunea cu partenerii se face nu doar prin replică, ci și printr-un limbaj al trupului, spațialitatea scenei este foarte bine cunoscută, transformând niște scene comice pentru necunoscători în adevărate narațiuni matematice.
Cristina Moldoveanu aduce pe scenă o Catherine construită într-o altă cheie, fragilitatea devine derută, candoarea se schimbă în confuzie, erotismul este mai agresiv, mai studiat, nevoia de iubire nu exclude un interes concret, material și marital.
Categoric greul spectacolului cade pe umerii obișnuiți cu greul teatral ai lui Bogdan Farcaș (Thomas, Cedric, Jules). Nu doar hainele și le schimbă într-un ritm amețitor, ci și mimica, gestica, ticurile, tonalitatea vocii, rostirea, atitudinea. Este de ajuns să îi vezi mâna prin păr sau scărpinatul pe burtă, că știi cine este, fără suportul cuvintelor. Permanent la tensiune înaltă, permanent adaptat personajului în care intră rapid și firesc, strunit bine de un regizor căruia nu îi plac îngroșările și cârligele, Bogdan Farcaș se autosupraveghează și demonstrează, dacă mai era nevoie, ce complex actor este.
O idee genială să dăruiești oamenilor aproape două ore de râs și bucurie. O idee genială să simți nevoia de comedie a publicului și să i-o împlinești fără a face pact cu vulgaritatea sau derizoriul. O idee genială are vivacitatea șansonetei, frivolitatea cadrilului și ascunzișurile tangoului. Cu câte o notă din fiecare în minte te faci să pleci spre casă fredonând.
(foto: Miriam Dumitrescu)
O idee genială de Sébastien Castro
traducerea: Adrian Solomon
regia: Paul Chiribuță
scenografia: Andrada Chiriac / ilustrația muzicală: Vlad Trifaș
cu: Bogdan Farcaș (Thomas, Cedric, Jules), Ion Radu Burlan (Arnaud), Mihaela Popa (Marion), Otilia Pătrașcu / Cristina Moldoveanu (Catherine)