Pornind de la filmul The Kid, din 1921, al lui Charlie Chaplin (regie, scenariu, rol principal masculin), dramaturgul și regizorul maghiar Zsolt Pozsgai a scris în 1992, împreună cu compozitorul Tibor Nagy și textierul Iván Bradányi (autorul versurilor), un musical care se bucură de mare succes pe scenele din Ungaria și nu numai. În 2015, regizorul maghiar Imre Halasi l-a montat pe scena Teatrului Géza Gárdonyi din orașul Eger. În 2024, Halasi, beneficiind de traducerea venerabilului critic român Zeno Fodor (90 de ani, prezent la premiera orădeană), l-a pus din nou în scenă la Oradea.
Alura pronunțat pop a song-urilor, cu multiple pasaje amintind de ritmurile șlagărelor de muzică ușoară din acest spațiu de lume din anii '70 - '90, conferă spectacolului, cu precădere în primul act din cele două, un caracter lejer, relaxat. O duminică seară la teatrul cel mare și frumos, cu poveste simplă și emoționantă, costume de super-producție cinematografică americană (Hollywood-ul e invocat atât în versurile cântecelor, cât și vizual, prin becuri luminoase atârnând din înalt, alături de cele amintind de casa de producție a lui Chaplin, United Artists - decoruri: Irina Chirilă), obraji îmbujorați și palme roșii de atâtea aplauze.
E drept, buna dispoziție nu e alungată până la final, publicul bucurându-se din plin de fiecare scenă. Ceea ce intervine, pe măsură ce reprezentația se derulează, e o certă senzație de profunzime, de dezvoltare pe multiple paliere. Până la urmă, vorbim de un spectacol de 3 ore și 15 minute (incluzând și o pauză de 20-25 de minute), cu o derulare de forțe impresionantă, produsul unui efort remarcabil atât al personalului artistic, cât și tehnic.
În fruntea unei distribuții cu multiple vârfuri, se cuvin masive cuvinte de laudă puștiului de doar 9 (!!!) ani Luca Bran (va juca la paritate cu Rareș Roșu, care va debuta cu ocazia proximei reprezentații, din 23 iunie 2024), care uimește prin tot ce realizează în rolul Jacky. Culmea, cei doi nu se află la debut, ei împărțind și rolul Mowgli din musical-ul Cartea Junglei, care și-a avut premiera în februarie 2024. Prezent în numeroase scene și având puzderie de replici, excelent sincronizat atât cu ansamblul, cât și cu partenerii, Chaplin (Daniel Vulcu), Lucy (Georgia Căprărin) și Mary (Ioana Cheregi), cu care împarte scene în doi, cu un chip angelic amintind de cel al lui Jackie Coogan din filmul lui Chaplin, Luca e o bucurie care binemerită standing ovations!
Muzica lui Tibor Nagy și montarea orădeană nu curg fără momente în care ritmul ori concentrarea au de suferit. Dovada cea mai bună e felul în care reacționează publicul în celelalte cazuri, când spectacolul debordează de entuziasm, umor și imaginație. E cazul, printre altele, al debutului actului secund, când trupa de pierde-vară / mici pungași condusă de Ted (Alexandru Rusu) și formată din Ed (Tudor Manea), Med (George Dometi) și Ben (David Constantinescu) incendiază sala. Farmecul lor e potențat de excelenta idee de a strecura în spectacol, cu repetiție, o foarte inspirată parodie după B.U.G. Mafia, genul de soluție care, implementată și în alte momente ale reprezentației, ar fi avut darul de a împrospăta și localiza compoziții muzicale ce au, prea adesea parcă, nuanțe de Mamaia 1992.
Bihoreancă de origine, dar actualmente membră a trupei Mihai Raicu a Teatrului de Nord Satu Mare, Ioana Cheregi strălucește în rolul Mary. Pusă în valoare de costumele Amaliei Judea, actrița controlează cu cerebralitate pasajele o idee prea-emo ale libretului, reușind să alterneze just momentele când domină scena și cele în care rămâne în plan secund.
Celălalt mare rol feminin e reușit de zeița de categorie A Ioana Dragoș Gajdó, a cărei Madame Foyer uimește prin energie, dezinhibare și umor. Alături îi stă Georgia Căprărin, cea care emoționează în scenele cu puștiul Jacky și stârnește hohote ample de râs în interacțiunile cu trupa de 4 nebuni haioși a lui Ted.
Daniel Vulcu e producătorul, regizorul și scenaristul Charlie Chaplin (din viața să-i zicem reală) și Vagabondul Charlie Chaplin (din viața să-i zicem ficțională). Costumul alb al celui care e unul dintre magnații Hollywood-ului mut, costumul negru al celui care rămâne, și la peste 100 de ani distanță, o legendă, un idol, o mare vedetă. E uimitor cum adulți și copii deopotrivă din 2024 încă râd în rafală la vederea gagurilor lui Charlot. În cele mai puternice momente din Piciul orădean, Daniel Vulcu îl întrupează pe acel personaj al filmelor mute. Jocul reflectoarelor reproduce alb-negrul și adorabilele imperfecțiunii ale peliculei străvechi și Vulcu, secondat cel mai adesea de Luca Bran, dar și de alte personaje, reușește, pe bază de mimică și gesturi impecabil coregrafiate să ni-l aducă pe Chaplin la câțiva metri distanță. Curat madlenă proustiană pentru ce vasăzică dusa copilărie!
Trupa de dansatori profesioniști e formată din Alexandra Gyerman, Noémi-Csilla Sztankovits, Vanessa, Etien Doboș, Márk Kocsis și Patrik Szilágyi. Lor li se adaugă, în scenele ample, între colectivul de actori. Coregrafia lui Tamás Topolánszky completează potrivit partitura muzicală, dând spectacolului aura de grandoare ce se cuvine să însoțească fiecare musical produs după regulile clasice. Acele reguli din care fac, de asemenea, parte povestea, plină de emoție, învățăminte și, dacă se poate, umor, costumele memorabile, luminile divers și isteț colorate, performerii charismatici și memorabili.
Piciul le bifează pe toate cele de mai sus, reușind, în egală măsură, să arunce pasagere reflectoare și înspre lumea celor care, pesemne, nu vor ajunge niciodată în audiența unui musical sau a oricărui spectacol de teatru. Speranța că gândul spectatorilor va poposi, măcar pentru o clipă, și în universul celor fără de șanse se așază alături de bucuria privirii și aplaudării unui foarte solid și complex spectacol pentru marele public.
(Timpul & Spațiul reprezentației: 2 iunie 2024 @ Sala Mare a Teatrului de Stat Oradea)
(Foto: Remus Toderici)