iunie 2024
Festivalul TIFF 2024
India arhaică, adaptată la ritmurile prezentului, invadează literalmente ecranul. Primitivismul social e distribuit în caste și cutume păstrate cu sfințenie de mii de ani în straturile populației sătești, religioase și chiar habotnice, extrem de zeloase în ceea ce privește păstrarea tradițiilor. Fiecare castă are zeul ei la care se închină toți membrii familiei. Patriarhatul și-a păstrat, în forme pietrificate, forța coercitivă. Sclipiciul kitsch din producțiile comerciale indiene, care colorează și cosmetizează violent și excesiv adevărul, e dat deoparte de regizorul Vinothral Palani în cea mai recentă peliculă a lui Kottukkaali / The Adamant Girl / Fata îndărătnică, având ca interpreți, printre alții, pe Soori Muthuchamy și Anna Ben.


Intenția regizorului e clar definită de la bun început. El dă glas realismului viu, clocotitor, al prezentului halucinant de concret, într-o manieră aproape documentaristă. E drept că nici metafizica subiectului nu este abandonată în întregime. Eresurile cuibărite, credințele și practicile religioase adânc înrădăcinate în mentalul acestor grupuri sociale tradiționaliste, sunt reactivate pertinent și prob, dar și cu o undă de ironie fină.

E normal ca într-o lume a bărbaților, crudă, agresivă, nemiloasă, femeia să fie marginalizată și manipulată după bunul plac al șefilor de castă. E cazul fetei de 21 de ani care se îndrăgostește de un băiat dintr-o castă inferioară, deși fusese promisă altcuiva. Familia ei consideră că a fost fermecată și este dusă la un clarvăzător ca să fie exorcizată. Drumul spre șamanul miraculos este tot subiectul filmului. Pare că "fata îndărătnică" e doar pretextul pentru a pune în evidență actualitatea acestor practici ancestrale. După ritualul de purificare cu apă de la început, într-un clar-obscur misterios, rolul ei se reduce la simplu element de resuscitare a tarelor familiale ce izbucnesc convulsiv, zgomotos, într-un fel de isterie generală în timpul acestui drum șerpuit prin natura și sărăcia indiană. Un drum inițiatic până la urmă, presărat cu capcane inocente, praguri de-a dreptul rizibile uneori, precum taurul care barează drumul celor porniți să o exorcizeze pe biata fată terorizată de insistențele și violențele lor. Motoare pe două sau trei roți în care sunt înghesuiți toți membrii familiilor în conflict. Limbuția personajelor, bârfa, reproșurile și insultele, ba chiar bătaia, reiterează imaginea unei comunități arțăgoase, vituperante, bătăioase in extremis, cu un simț accentuat al demnității. Filmul scormonește în nebuloasele unei culturi ancestrale idealizate cândva pentru a scoate la suprafață rămășițele acesteia. Nu e India lui Mircea Eliade, desigur. Instinctul sacralizării estetizante se oprește aici, în cotidianul arid, dar îl și conține, banalizat, ca uzanță a cotidianului.

Drumul cu hârtoape prin vegetația prăfuită pe care înaintează cu greu motoare Vespa cu hurducăiala lor îngrozitoare mi-a amintit de romanul-reportaj al Hannei Bota Dansând pe Gange (2013). Alături de o nuntă tradițională, ea descrie și drumuri și străzi cu miros pestilențial de gunoaie amestecate cu urină. Suburbia indiană e la ea acasă, supradimensionată. Secvențele din film nu sunt lipsite de veridicitate. Dimpotrivă. Un copil oprește hardughia pentru că vrea să facă... caca, o femeie e la menstruație și merge în pădure să se aranjeze. Regulile vieții se impun de la sine. Scatologicul se încadrează în natura epicului ca realitate biologică și necesitate fiziologică normală. Naturalia non sunt turpia.

Cel care a pornit tot vacarmul pare a se îndoi de necesitatea acuzațiilor și chiar de necesitatea exorcizării, după ce asistă la ritualul aplicat altei nefericite, aflate înaintea lor la rând. Finalul rămâne deschis. Regizorul știe unde să întrerupă brusc balamucul întâmplării, tocmai când te așteptai mai puțin, pentru a te pune pe gânduri, pentru a pune sub semnul întrebării toată tevatura epicului. Ezitarea în fața finalității acțiunii e punctul forte al acestei bizare învălmășiri de voci și păreri, axate pe vivacitatea unui personaj colectiv turbulent, răscolitor de cutume și uzanțe cotidiene.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus