Profit de faptul că libertatea presei este încă garantată de constituție! Trăim vremuri dificile. Abrevierea "TT" nu mai are deloc legătură cu Tik Tok, ci înseamnă "Talciocul Ticăloșiei". În toate marile orașe se organizează proteste pașnice împotriva doctrinei incerte promovate de candidatul la prezidențiale, Călin Georgescu, individ ce îl admiră pe Vladimir Putin și îl slăvește pe Corneliu Zelea Codreanu. Nu știu dacă acest articol va apărea înainte sau după alegerea noului președinte, dar sper din toată inima să nu-l halească vreo gaură neagră ascunsă pe Telegram, în cazul în care se spulberă democrația. Legătura dintre alegeri și filmul Clasat / Dismissed pornește de la faimoasa campanie de promovare a candidatului independent Călin Georgescu alias CG. Dumnealui a manipulat percepția publică, s-a folosit de 25.000 de conturi false pentru a-și face tainic promovare, fără să marcheze videoclipurile urcate pe platforma de socializare chinezească (asemănare teribilă cu presupusul motiv pentru care angajatul Eremia Țofan a intrat în camera cu servere a companiei Futura AI la care lucra, anume descoperirea că AI-ul va fi vândut unui guvern autoritar). E copleșitor să ții pasul cu tot ce se întâmplă actualmente la nivel național, simți că nu mai ai încredere în nimeni și în nimic. Roller-coaster gârbovit, dă-ne pace! [05.12.2024]
UPDATE: Curtea Constituțională a anulat alegerile prezidențiale. Acestea se vor relua în 2025, de la zero. Călin Georgescu trebuie anchetat. [06.12.2024]
Stopare a unui proces penal când se constată că există o cauză legală care împiedică continuarea lui, cu alte cuvinte o mușamalizare ridicată la rang de artă, printr-un acord colectiv, mimetic interpus între adevăr și minciună, între justiție și corupție, de fiecare piesă, de la rege la pion - într-un singur cuvânt, Clasat / Dismissed. În spatele debutului celor doi regizori - Horia Cucută și George ve Gänaeaard - nu stă vreun investitor, bugetul fiind unul limitat, iar zilele de filmare cele ale unui weekend. Distribuția adună însă nume cunoscute precum Daniel Popa, Emilian Oprea, Bogdan Albulescu, Liviu Pintileasa sau Dana Marineci.
Filmul independent urmărește (la fel de minuțios precum o făcea Ariadna în labirintul lui Dedal) firul unei anchete putrede, declarată abuziv nevrednică de parcurs până la capăt, privită ca un afront personal de diverse nume ale corporației. Aceasta s-a desfășurat, pesemne, dintr-o revoltă (de data asta cu adevărat umană, nu vreo replică AI) față de cazul lui Eremia Țofan, tânărul decedat în incendiul din camera serverelor. Jurnalistul Gabriel Vînătoru (Daniel Popa) investighează implicat (imaginați-vă că am tușit cu subînțeles) ceea ce restul au considerat un nefericit accident de muncă, cei care afirmă că vinovatul este însuși Eremia care s-a pus în mod conștient în pericol. După modelul societății totalitare descrie în romanul lui Orwell, 1984, Eremia a fost completamente uitat în numai 24 ore - să ne imaginăm, așadar, că un Winston Smith a șters abil orice informație care ar fi putut reprezenta un pericol pentru oficialități, dând o nouă nuanță evenimentului. E lesne de înțeles de ce un mugure al Oceaniei a înflorit într-un asemenea spațiu repugnant, unde deși pare că ți se oferă totul, de fapt ți se confiscă ce ai tu mai de preț. Teancul de hârțogăraie pe care Vînătoru (ce coincidență de nume) îl consultă la începutul "documentarului" (pe mine m-a păcălit timp de 15 minute, chiar am crezut că am de a face cu un documentar real) este "negru pe alb" simbolul metodologiei formaliste, egală cu zero mai tot timpul, căci ori este făcută de mântuială, ori devine maculatură în comparației cu practica, ce ar soluționa și totodată îmbunătăți eficiența concluzionării etice, raportându-ne la un orologiu ce ticăie în surdină.
Pentru a-și contura o imagine de ansamblu, în vederea conceperii unei teorii proprii, jurnalistul ia interviuri succesive, adresând întrebări celor care l-au cunoscut pe Eremia, de la familie și pastorul bisericii, până la colegii de birou și superiorii săi. I se părea suspect modul prin care a pătruns tânărul în camera cu servere, având în vedere că nu deținea o cartelă specială și nu dispunea de niciun acord, verbal sau scris, din partea unei persoane autorizate, iar normele interne impun cât se poate de clar respectarea atribuțiilor stipulate în fișa postului. El nu lucra la departamentul de IT... În altă ordine de idei, cred că moralitatea decadentă se relevă și dacă ne gândim la dorința expresă a companiei de a renova cât mai curând posibil spațiul avariat, sub pretextul de a le crește moralul angajaților îngrijorați și reticenți... În plus, de ce ancheta anterioară investigației lui Vînătoru nu pomenește nimic de camerele de supraveghere, care sunt de obicei primele verificate? Este trimis dintr-un loc în altul, este făcut să dea zeci de telefoane și să urmeze o mulțime de piste neconcludente... doar ca să afle, în cele din urmă, o concluzie-bombă a companiei: nimeni nu e vinovat!
Într-un cadru mai bucolic, acasă la familia Țofan, întâlnim o mamă îndurerată și un tată îmbibat în propria-i neliniște. Familia nu are posibilități materiale extraordinare, sunt oameni simpli și cu suflet mare. În privința lui Eremia, tatăl își amintește că era mai degrabă un lup singuratic, care nu avea prea mulți prieteni. Nu era genul de persoană care să se destăinuie, nici măcar de era într-un impas. De la Eremia nici n-au mai apucat să-și ia rămas bun, vor primi doar ultimul său salariu, ultima dovadă că acesta ar fi fost vreodată angajatul acelei firme.
Dar cu ce se ocupa, totuși, Eremia Țofan? Pornind de la planul unui co-fondator care își propusese să elimine din sfera online cea mai mare parte a conținutului toxic (violent, pornografic), a fost creată în cadrul firmei o ramură dedicată moderării videoclipurilor nenorocite - așa cum spunea Adrian Voinea (Liviu Pintileasa) - unul dintre co-fondatori. Un job solicitant, mai ales din punct de vedere psihic - căci trebuie să vezi videoclipurile pentru a le opri -, motiv pentru care, pentru o perioadă scurtă, a fost implementat un program de terapie psihologică destinat angajaților (stopat din lipsă de fonduri).
Schimbarea semnificativă din viața lui Eremia, adică convertirea la religia baptistă, a contribuit la știrbirea imaginii sale. O astfel de schimbare radicală a credinței este percepută (din perspectiva unora) cu scepticism sau asociată cu comportamente deviante, alături de posibile tulburări psihologice. Pe scurt, Eremia era văzut ca un nebun ce nu știe ce scoate pe gură. Futura AI a primit o vizită (mai mult sau mai puțin incognito) din partea unor investitori chinezi, ceea ce l-a făcut pe tânăr să fie suspicios. Deși compania promova binele colectiv și sacrificiul personal în vederea unei "lumi virtuale mai bune", Eremia își punea întrebări în legătură cu moralitatea a ceea ce făcea. Bănuia că AI-ul antrenat de el și colegii săi va fi vândut guvernului chinez - o erezie, o teoria conspirației. Iar Vînătoru bănuiește că incendierea camerei serverelor a fost un manifest al dreptății, deși n-aș crede că Eremia și-a dorit în mod deosebit să moară martir, ci doar să salveze integritatea misiunii clamate de compania sa, așa cum se întipărise în subconștientul său. Eu bănuiesc, în primul rând, că a ales drumul comunității Sfânta Treime, din pricina unui supliciu psihologic, generat de întreaga problematică internă a companiei, simțind nevoia de o curățare spirituală.
"În ziua de 23 mai a avut loc un incendiu la o clădire de birouri de pe Splaiul Independenței. Incendiu soldat cu o victimă. După ce colegii mei au stins și ultimele focare ale incendiului, m-am deplasat la fața locului ca să investighez cauzele și modul în care s-au întâmplat evenimentele premergătoare incendiului [...]" A ce sună? "Un incendiu de proporții a izbucnit într-un club din București, iar până în acest moment sunt mai multe persoane rănite, iar unele dintre ele se află în stare gravă. Echipele de salvare sunt pe teren și încearcă să salveze victimele. Cauza incendiului nu este încă clară, dar martorii vorbesc despre o explozie provocată de un foc de artificii." - prima știre, dragilor! Clubul Colectiv, 30 octombrie 2015. Clubul Colectiv funcționase în dezacord cu reglementările de siguranță în caz de incendiu. Avizul de funcționare lipsea cu desăvârșire. În cazul firmei Futura AI, avizul a fost luat pe pile, fără să facă cineva vreo expertiză decentă. Sprinklerele din camera serverelor au pornit prea târziu, iar măsurile de evacuare s-au dovedit nefolositoare, căci ușile s-au închis automat, iar Eremia a murit înăuntru, ars de viu.
Clasat / Dismissed nu este doar un film documentary-style, o ficțiune, un debut premiat la TIFF 2024. Clasat are tăria să fie un corpus de injustiții rămase fără drept la tăcere, o amnezică și mincinoasă părticică de societate devenită ținta unei radiografii dure, din ce în ce mai apropiate de bisturiu, mai culpabile de impostură și manipulare. Dacă voi nu ardeți pe interior când vi se face o nedreptate... atunci mi-e frică că vom avea parte de soarta imaginată de Orwell, iar Victoria va fi doar un gin... artificial produs.