Cu ochii copilăriei - April en France la TIFF, 2024

În 2009 am descins în mod miraculos în sudul Franței, în Saint-Sever-de-Rustan, sătucul de doar 140 de locuitori din departamentul Hautes-Pyrénées. Câteva zile am explorat zona gasconă din apropiere, dintre Toulouse și Tarbes: Rabastens-de-Bigorre, Vic-en-Bigorre și surpriză: Artagnan! Iată rădăcinile celebrului personaj al lui Dumas! Tot un sătuc cu doar 433 de locuitori ca alte localități cu aspect medieval, numai bune ca decor pentru filmele de aventuri cu muschetari, cum s-au făcut valuri de remake-uri. Ei bine, cu atmosfera din aceste pâlcuri de case adunate în comunități rurale, clădiri cu ziduri coșcovite de ani și intemperii, m-am întâlnit în filmul April en Franța / April in France, al cineastului David Boaretto, nepotul poetului Paul Eluard. Reverența față de ilustrul înaintaș s-a concretizat într-un lung citat reprodus pe ecran despre frumusețea redescoperirii inocenței pierdute. Filmul a fost programat în secțiunea What's up Doc? a TIFF, 2024.

Trebuie să remarc de la bun început că documentarele din ultima perioadă sunt lucrate cu atâta meșteșug, uneori chiar măiestrie, încât par filme de artă, nu rebarbative filme informative dintr-un domeniu sau altul.


Așa este April en Franța, o invitație de a descoperi lumea prin ochii unui copil, de fapt o fetiță de 5 ani, despre care tatăl ei și realizatorul peliculei, David Boaretto, spunea la Q&A, că nu avea decât 4 ani și jumătate vara trecută, când a filmat. April s-a născut în Anglia, dar tatăl ei (invizibil în cadru) se mută împreună cu ea la Paris pe timpul pandemiei. Țintuirea în apartamentul din Paris din cauza Covidului o irită la maxim. Îl cheamă în ajutor pe prietenul ei Peter Pan, dar acesta n-o poate ajuta. Se bosumflă. E drăguță și când face pe supărata. Îi stă bine oricum. Când lokdown-ul e ridicat și anunțul e făcut de însuși președintele Macron, tatăl îi propune să meargă în sudul Franței, în sătucul Labastide d'Armagnac, unde familia a moștenit casa străbunicului ei. Minunată idee pentru David Boaretto de a o filma pe April cum descoperă această lume nouă într-o mereu surâzătoare și pasionată dorință de cunoaștere. La început își pune întrebarea cum se va transforma în Franța numele ei. Din April în Avril? Cum se va înțelege cu oamenii? Dar barierele de comunicare cad de la sine și treptat își găsește prieteni mai în vârstă dispuși să o inițieze în tainele limbii și ale obiceiurilor. Ea vorbește zglobiu cu orătăniile din curte, cu plantele, cu arborii. E drăgălășenia întruchipată. Se joacă întruna, aleargă, pune întrebări ca orice copil curios, e lăsată să bucătărească, să meargă unde vrea. Adulții o adoră și fac față cu greu întrebărilor ei de-a dreptul încuietoare.

Când ajunge la mormântul străbunicului, duce flori și crede că, prin rugăciunile ei, îl va trezi din somnul lui de sub pământ pentru a-l vedea în față. Naivitatea îngerească a copiilor! Se joacă amuzată cu furtunul de apă sub presiune, înveselește pe toată lumea, face fotografii, merge în excursii. Ajunge în localitatea Condom, la nord de Toulouse, unde, în apropiere de Catedrala Saint-Pierre din piața centrală, descoperă grupul statuar al celor trei muschetari împreună cu D'Artagnan, eroii lui Alexandre Dumas. Filmările cu muschetarii realizați de sculptorul georgian Zurab Tsereteli fac introducerea în cunoașterea provinciei istorice numite Gasconia.

Desigur, orice tată își poate filma copilul în situații amuzante, dar nu toate acele virtuale filmări pot ajunge să fie un film închegat precum acesta care pune în evidență competența celui ce a realizat montajul. Tot David Boaretto. Interesantă, adorabilă copilărire de dragul unei fetițe ca April. Mică, drăgălașă făptură cu nume de lună de primăvară când visele înfloresc.