Cele patru viori ale lui George Enescu, au răsunat pentru prima oară pe scena Ateneului. Guarneri del Gesù [1], supranumită Catedrala, două viori Paul Kaul [2] și o vioară italiană veche. Viorile Paul Kaul au fost concepute special de către lutierul francez, pentru forma mâinilor lui George Enescu.
Vioară Guarneri del Gesù
Acest prim eveniment din cadrul șirului de spectacole așteptate din cadrul Festivalului Vara Magică, a fost un succes. Repertoriul ales, interpreții și faimoasele instrumente care au răsunat în sala Ateneului Român, au stârnit aplauze (chiar și între părțile lucrărilor), publicul apreciind cu generozitate frumusețea muzicii ascultate, în plin sezon estival.
Concertul Generații a început cu una dintre bijuteriile mozartiene, Mica Serenadă (Eine kleine Nachtmusik), cunoscută ca Serenada nr. 13 pentru coarde, în sol major, KV. 525, compusă în anul 1787. În realitate, lucrarea este o simfonie în patru părți (Serenade - Allegro, Romanze - Andante, Minuetti - Allegretto, Rondo - Allegro, dedicată instrumentelor cu coarde și arcuș (vioara I, vioara a II-a, viola, violoncelul și contrabasul).
După un scurt cuvânt introductiv rostit de concertmaistrul Gabriel Croitoru,
String Virtuosi Orchestra, o formație camerală în care se aflau unii discipoli și colegi ai profesorului universitar doctor Gabriel Croitoru, a umplut cu sonorități melodioase, pline de spirit, superba sală. Artiștii instrumentiști - cele patru viori prime, patru viori secunde, două viole, două violoncele și un contrabas - au atacat prima mișcare a serenadei mozartiene, Allegro, scrisă în formă de sonată. Admiram pulsația vie a muzicii, acordurile și armonia tonală luminoasă, temele expuse preponderent de viorile prime și acompaniamentul realizat cu respectul stilemelor mozartiene, exprimate prin sunete precis 'sculptate' (atac, regim permanent și încheiere).
Partea a doua, Romanze, asemănătoare unei gavote, în mișcare Andante, având o arhitectură de tip rondo, cu o Codă, a impresionat prin frumusețea melodiei și omogenitate timbrală. Motivele și imitațiile se desfășurau cursiv, iar trilurile împodobeau sclipitor discursul muzical. Noblețe și jovialitate, exprimate cu o agogică echilibrată, în stil clasic.
Sesizam în partea a treia, un Menuet cu Trio, o stare lăuntrică marcată de agreabil. Vocile mediane ale orchestrei de cameră împlineau rezonanța generală, printr-un fin dozaj al intensităților. Finalul, în Presto, cu acele arpegii fulgurante și cu motive anacruzice sprintene, a readus elanul din prima mișcare. Frumos au sunat acele comentarii ale violei, cu figurații melodice descendente, iar în Cupletele rondoului final, prelucrările contrapunctice erau evidențiate cu multă claritate.
Surpriza serii a fost violonista de doar opt ani, Eva Croitoru-Păucă, elevă la Colegiul Național de Muzică George Enescu din București, care are deja în palmares un Premiu I de Excelență la International String & Chamber Music, ediția a 3-a, Ploiești, 1-5 februarie 2023.
Micuța violonistă Eva Croitoru-Păuca a cântat pe scena Ateneului Român, în cadrul Festivalului Vara Magică - 2024, alături de mama sa, Simina Croitoru, o violonistă matură, Concertul pentru două viori și orchestră, în la minor, RV. 522 de Antonio Vivaldi [3].
În cele trei părți ale lucrării (Allegro, Larghetto e spiritoso, Allegro), trăsăturile esențiale ale creației de maturitate ale lui Antonio Vivaldi au răzbătut precum o rază de soare, ce umple de lumină viața noastră, și acum, în zilele noastre.
În interpretarea acestui minunat concert baroc, Eva Croitoru-Păucă a dialogat inteligent în labirintul polifonic al muzicii vivaldiene, cu prima vioară solistă și cu tutti-ul.
Desigur, proporția intensităților sonore și calitatea de sunet dintre cele două soliste, cu instrumente diferite, adaptate după vârstă, erau în avantajul Siminei Croitoru. Însă, dincolo de scăpările de continuitate, acele imitații contrapunctice și intervențiile Evei au mulțumit publicul, care la final, a aplaudat frenetic, oferind buchete de flori ambelor soliste.
A urmat celebrul Concert pentru două viori și orchestră în re minor de Johann Sebastian Bach, în interpretarea lui Gabriel Croitoru și a Siminei Croitoru. De altfel, Gabriel Croitoru, în scurta sa prezentare, a spus că de acum se trece la altă categorie.
Ceea ce a captat auditoriul de la sala Ateneului, a fost faptul că, în acest concert, cele două viori soliste nu rivalizau între ele, ci 'concurau' cu întreg ansamblul orchestral (lipsa clavecinului, fiind compensată de grupul continuo).
Concertul, compus în jurul anului 1730 (la Leipzig sau la Köthen), se caracterizează printr-o relație subtilă expresivă între viori, pe tot parcursul lucrării. În cele trei părți ale sale - 1. Vivace; 2. Largo ma non tanto; 3. Allegro - se distinge structura muzicală, ce folosește genial tehnica de compoziție barocă și scriitura de tip Fugă.
În partea mediană, Largo ma non tanto, o perlă de melodie nobilă și expresivă, orchestra era folosită ca acompaniament, precum în majoritatea concertelor lui Johann Sebastian Bach. Cei doi soliști au creat o atmosferă de pace, datorită fluenței în realizarea temelor și a frazării. Experiența solistică a violoniștilor și concepția interpretativă unitară, au condus la o versiune bine reliefată melodic și polifonic, dublată de o mare poftă de a cânta. Gabriel și Simina Croitoru au realizat un tur-de-forță contrapunctic, cu imitații canonice, care încântau prin abundență, atât în părțile orchestrale, cât și în dialogul muzical intim, dintre cei doi soliști virtuozi.
De referință, rămâne înregistrarea Dublului concert în re minor de J.S. Bach cu Sir Yehudi Menuhin și David Oistrah, din anul 1958, la Paris, sala Pleyel, cu Orchestra RTF, dirijată de Philippe Capdevielle.
La Ateneu, seara muzicală a continuat cu Concertul în si minor pentru patru viori și orchestră RV. 580 ("Concerto per 4 violini, violoncello, archi e cembalo") de Antonio Vivaldi, interpretat de soliștii Gabriel Croitoru, Simina Croitoru, Iulian Băluțel și Paul Răducanu. Concertul face parte din ciclul L'estro armonico (Inspirație armonică), op. 3, fiind al zecelea dintre cele douăsprezece, compuse în anul 1711, și dedicate prințului Toscanei, Ferdinando de Medici al III-lea [4].
Cele trei părți au fost: 1.Allegro; 2 Largo-Larghetto; 3. Allegro.
Johann Sebastian Bach, copiindu-l pe Antonio Vivaldi 100%, a 'aranjat' acest Concert pentru patru soliști claveciniști, însă a modificat tonalitatea în la minor. Este cunoscut astăzi ca BWV 1065.
În interpretarea soliștilor de la Ateneul Român, concertul a sunat minunat, cântat cu vervă, în spirit autentic baroc. Într-adevăr viorile de mare calitate ale soliștilor au adus un spectru de timbralitate excelent, conferind atât sonorități pline, strălucitoare, cât și altele catifelate, dolce. Lipsa clavecinului s-a resimțit totuși, cu toate că armonia era completă. Cei doi violonceliști din formație, ar fi fost bine să se pună de acord, în privința emisiei sonore, dacă utilizează sau nu, și în ce fel vibrato-ul, ținând cont de faptul că unele formații de muzică veche, cu instrumente de epocă, evită în mod conștient folosirea acestui procedeu expresiv.
Circulația motivelor muzicale, mă ducea cu gândul la efectul spațial al stilului responsorial [5], precum și la tehnica antifoniei [6], din muzica liturgică.
Bariolajele executate de viorilor soliste pe acordurile alternând între tonică și dominantă, sensibilă și acorduri de septimă micșorată, au înfrumusețat și înălțat discursul muzical la un nivel de virtuozitate instrumentală.
Aplauzele publicului au răsplătit frumusețea muzicii și a interpretării ei.
Ultima lucrare din program a adus un aer umoristic pe scena Ateneului: Eine kleine Lachmusik (O mică serenadă de râs) de Wolfgang Schröder. A fost o distracție muzicală pe baza Micii serenade a lui Mozart, care era împănată cu teme din muzica altor maeștri și cu citate folclorice precum,
în prima parte : John Philip Sousa - Stars and stripes (Stele și dungi); Bayerischer Schuhplattler (dans popular, originar din Bavaria Superioară, Tirol și Carintia, în care bărbații țopăie și sar în alternanță ritmică, cu palmele lovind tălpile pantofilor, genunchii și pantalonii de piele); Ludwig van Beethoven - Simfonia nr. 5, a Destinului; Franz Liszt - Concertul pentru pian nr. 1, în mi bemol major.
În partea a doua : Liedul Auf einem Baum ein Kuckuck sass (Un cuc s-a așezat pe un copac); Liedul-Du, du liegst mir am Herzen (Tu, ești important pentru mine); Johann Strauss - Pizzicato-Polka; Johann Strauss - Radetzky-Marsch; Franz Schubert - Sah ein Knab ein Röslein stehn (Un băiat a văzut un trandafir în picioare); P I. Ceaikovski- Concertul pentru vioară în re major.
În partea a treia : Liedul-Ein Männlein steht im Walde (Un pitic șade-n codru într-un picior); P I. Ceaikovski - Concertul pentru pian în si bemol minor; Liedul - In München steht ein Hofbräuhaus (În München stă un palat al berii Hofbräuhaus); Joseph Haydn-Simfonia nr. 103, Lovitura de timpan); Ludwig van Beethoven - Concertul de pian nr. 5, «Imperialul» .
În partea a patra : Giuseppe Verdi - opera Rigoletto / Ach, wie so trügerisch (Ah, cât de înșelător); Albert Lortzing - Zar und Zimmermann / Oh, ich bin klug und weise (Țar și tâmplar / O, sunt isteț și înțelept); Bedřich Smetana - Die Moldau; Gioacchino Rossini - Uvertura «Wilhelm-Tell»
Croitoru String Virtuosi Orchestra au reușit să aducă în finalul concertului atmosfera de relaxare estivală, prin muzica lui Mozart, asezonată pe nesimțite cu teme cunoscute, totul într-o țesătură stilistică voluntar-eclectică. Aproape nu știai când se producea evadarea și când reintegrarea în muzica lui Mozart.
După aplauze prelungite, interpreții au oferit două bis-uri deosebite: un aranjament al lucrării lui Pablo de Sarasate - Navarra, op. 33 cu acompaniament orchestral și variațiuni pe o temă de Joseph Haydn, fără acompaniament.
Pablo de Sarasate a numit piesa Navarra, după locul său de naștere - Pamplona, în Navarra, o regiune autonomă din nordul Spaniei. Sarasate a compus această Jota pentru duet de viori, în anul 1889. În aranjamentul făcut de unul dintre violoniștii cvartetului de viori de pe scenă, toate elementele de virtuozitate violonistică erau etalate pe rând de interpreți. Tehnica excelentă a violoniștilor a evidențiat toate meandrele, răbufnirile și farmecul dansului spaniol, plin de temperamentul iberic. Pasaje cu arpegii rapide pe toată tastiera, flageolete, trăsături acrobatice de arcuș au impresionat publicul, stârnind ropote de aplauze.
Festivalul Vara magică, 2024, a debutat 'canicular', încălzind inimile melomanilor, veniți în număr mare la concert.
NOTE
[1] Bartolomeo Giuseppe Guarneri (21 august 1698 - 17 octombrie 1744 este cunoscut sub numele de del Gesù (al lui Isus), deoarece etichetele sale incorporau mereu inițialele I.H.S. (iota-eta-sigma, un acronim grecesc cunoscut sub numele de cristogramă). A construit 180 de viori la Cremona. Instrumentele sale sunt considerate ca fiind de cea mai bună calitate, după cele produse de Antonio Stradivari. Instrumentul preferat al lui Niccolò Paganini, a fost Il Cannone Guarnerius, construită în 1743. Vioara Guarneri Lord Wilton, confecționată în 1742, a fost folosită de Yehudi Menuhin. Vioara Guarneri del Gesù - Catedrala, manufacturată în 1731, a fost instrumentul preferat al violonistului și compozitorului George Enescu, după moartea căruia, Maria Cantacuzino Enescu, a donat-o Muzeului George Enescu, în 1956. Alți interpreți care au cântat pe vioară marca Guarneri del Gesù, au fost: Joseph Joachim, Eugène Ysaÿe, Fritz Kreisler, Jascha Heifetz, Isaac Stern, Arthur Grumiaux, Jascha Heifetz, Leonid Kogan, Kyung Wha Chung, Michael Rabin, Joseph Silverstein, Pinchas Zukerman, Itzhak Perlman, Midori, Gidon Kremer, Goto, Rachel Barton Pine, Henryk Szeryng, Sarah Chang și Leila Josefowicz. Iar fosta vioară Guarneri del Gesù a lui Henri Vieuxtemps, confecționată în 1741, a fost vândută la licitația din anul 2010, cu prețul de pornire 18 milioane de dolari.
[2] Paul Kaul (1875-1951) a fost un lutier francez. L-a cunoscut pe celebrul violonist și pedagog Lucien Capet, care a avut o influență extrem de importantă asupra vieții sale profesionale. A lucrat în mai multe ateliere (Jerome Thibouville, Thibouville Lamy, Silvestre și Maucotel, la Paris, Vuillemin-Didion, apoi și-a înființat propriul atelier la Paris, în 1907.
[3] RV, Ryom-Verzeichnis este un catalog al operelor lui Antonio Vivaldi, creat în secolul al XX-lea de muzicologul Peter Ryom.
[4] Ferdinando de Medici (Orfeul Prinților), el însuși muzician, cel care prin susținerea lui Bartolomeo Cristofori, a făcut posibilă inventarea pianului, în anul 1700.
-[5] responsorial, unde este prezentă alternanța solistului - ansamblu.
[6] antifonie, împărțirea cântăreților în două grupuri vocale, ce cântau pe rând.
*Imaginea cu Vioara Guarneri del Gesù-Catedrala, a fost preluată de pe site-ul georgeenescu.ro/istoria-viorii-guarnieri-del-gesu
** wikipedia.org/wiki/Mica_serenada
*** wikipedia.org/wiki/Concerto_for_Two_Violins_(Bach)
**** wikipedia.org/wiki/L'estro_Armonico