iulie 2024
Festivalul Internațional Vara Magică, 2024
La 23 iulie 2024, The Macao Youth Symphony Orchestra (Orchestra Simfonică de Tineret din Macao), dirijată de Stephen Lam - Lik Hin [1], a încântat publicul venit la sala Ateneului Român, cu un program ce a cuprins atât lucrări din literatura muzicală chineză, cât și din cea europeană. Publicul a ascultat astfel: Poemul simfonic «Macao 500 de ani», compus de Bun-Ching Lam, Staccato Brilhante, op. 63 de Joly Braga Santos, Uvertura operei «Freischütz», op. 77 de Carl Maria von Weber, Concertul în re major pentru oboi și orchestră mică, AV 144, TrV 292, de Richard Strauss, solistă Jessica Hoi Yan Ching și Simfonia nr. 7 în la major, Apoteoza dansului, op. 92 de Ludwig van Beethoven.


Concertul a avut loc în prezența Excelenței Sale, Han Chunlin, ambasadorul Republicii Populare Chineze la București și a Președintelui Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București (CCIB), domnul Iuliu Stocklosa. Acesta din urmă a rostit un cuvânt introductiv, în care a apreciat bunele relații dintre România și China - cel mai mare partener comercial al României, în afara UE. S-a amintit că se împlinesc, pe de o parte, 75 de ani de relații diplomatice dintre cele două țări și, pe de altă parte, se aniversează 160 de ani de la fondarea Camerei de Comerț și Industrie București, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.


The Macao Youth Symphony Orchestra [2] - ansamblu fondat în anul 1997 - efectuează în zilele acestea un turneu în țări din Europa de Est (România, Bulgaria și Grecia).

Prima lucrare interpretată a fost A Symphonic Poem of 500 years Macao (Poemul simfonic «Macao 500 de ani», compus de Bun-Ching Lam [3]. Un ansamblu numeros, cu compartimentul suflătorilor de alamă, bine reprezentat, susținând sonorități cu trimitere spre o atmosferă solemnă, sărbătorească. Un solo de trombon, cu mers alunecos (glissando), urmat de puternice intervenții ale percuției a deschis calea spre un expozeu motorist al instrumentelor cu coarde (viorile cu pasaje rapide, corzile grave în pizzicato). Frumos au sunat melodiile pastorale, afirmate de flaute, în modul pentatonic. Se auzeau ritmuri cu formule sincopate, bine accentuate, un coral al alămurilor. Ca niște fulgere, se iveau intervențiile distanțate spațial ale viorii solo și ale trompetei. Dirijorul Stephen Lam Lik Hin a realizat un dozaj ingenios al trilului prelung al corzilor, precum și contraste mari dinamice (arhifortissimo la contrabasuri).


A doua lucrare din program a fost Staccato Brilhante, op. 63 de Joly Braga Santos [4]. Scrisă în anul 1988, pentru Noua orchestră filarmonică, premiera a avut loc la Lisabona, dirijor fiind Álvaro Cassuto.

Muzicologul Nuno Barreiros, afirma că: "Staccato Brilhante este o lucrare care reflectă profund personalitatea compozitorului portughez, prin vivacitatea, simțul orchestrei, un anumit lirism care stă la baza ei și, în același timp, un mod foarte direct, în care realizează să comunice mereu cu publicul".


Simțeam cum, în această piesă scurtă, o anume stare anxioasă punea stăpânire pe mine; ascultam un mișunat al instrumentelor cu arcuș, cu intervenții, ici-colo ale diferitelor voci instrumentale, cu salturi intervalice mari. Un solo de clarinet se întrepătrundea cu un motiv al flautului, în emisie frullato - acel procedeu special de alternare rapidă a sunetelor. Lovituri puternice de timpan apăreau ca niște creste muntoase.

Concertul a continuat cu Uvertura operei «Freischütz», op. 77 de Carl Maria von Weber. Este o operă romantică (prima operă națională germană, în contrast cu opera franceză sau italiană) în trei acte, pe un libret de Friedrich Kind. Premiera a avut loc la 18 iunie 1821, la Teatrul Regal din Berlin. Uvertura operei «Freischütz» se rupe de stilul de uverturi din secolul al XVIII-lea, care conținea doar sugestii ale temelor ce vor urma în opera propriu-zisă. Uvertura are o amploare mai mare ca cele compuse de Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven. Uvertura pentru opera Freischütz a servit drept model pentru generațiile de compozitori din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Tensiunea dramatică generată de instrumentele cu coarde, în tremolando, sunetele violente de tobe - o mixtură sonoră plină de zarvă - pe care o găsim în introducerea uverturii - toate prefigurau limbajul muzical al lui Richard Wagner.

Uvertura este structurată astfel: Adagio - Molto vivace.


În interpretarea The Macao Youth Symphony Orchestra, dirijată de Stephen Lam - Lik Hin am remarcat realizarea unor tonuri închise în prima parte. Erau introduse mai apoi, teme și motive din diverse arii ale operei propriu-zise, într-un mod direct, nu doar sugerate, însă fără a dezvălui elementele esențiale ale operei. Cu tot efortul dirijorului de a unifica discursul muzical, partida cornilor nu s-a ridicat la un nivel satisfăcător (o serie de chixuri, intonații false, atacuri imprecise). De altfel, spiritul dansant al temei din finalul uverturii a fost modest redat.

A urmat Concertul în re major pentru oboi și orchestră mică de Richard Strauss, solistă Jessica Hoi Yan Ching [5]. Richard Strauss a scris acest concert de oboi [6], între anii 1945 și 1946, la sugestia lui John De Lancie, un soldat american și oboist profesionist (Orchestra din Pittsburgh), staționat lângă orașul bavarez Garmisch, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Admirabilă această interpretă, Hoi Yan Ching. Posedând un sunet calitativ, dulce, o gândire muzicală elevată, solista conducea cantilenele cu eleganță, iar pasajele erau impecabil realizate, cu virtuozitate. Impresionant dialogul ei cu flautul și clarinetul, precum și agogica suplă, cu ritenuto, în special la încheierea macro-secțiunilor. Cadența laconică a primei părți, cântată sclipitor, a readus materialul sonor din Expoziția formei de sonată a Allegro-ului.


În Andante, partea a doua, remarcam atmosfera elegiacă. Acele inflexiuni cromatice colorate, intercalate în limbajul armonic de esență diatonică, erau cântate expresiv, cu o intensitate constantă, în care uniformitatea contrasta cu natura motivică și episodică a părții anterioare a concertului. În partea a treia, Vivace, Hoi Yan Ching a evidențiat caracterul ludic al muzicii lui Richard Strauss. Acele salturi intervalice mari și schimbările de registru erau cântate cu agilitate, demonstrând un bagaj tehnic deosebit de valoros al solistei.

Finalul concertului s-a încheiat cu o surpriză: după a doua cadență, muzica se termina cu un Allegro, asemănător unui dans (în măsură ternară), care apare de fapt, ca o a patra mișcare, având un caracter de sine stătător.

Deși foarte aplaudată, spre regretul publicului din sala Ateneului, oboista Hoi Yan Ching nu a oferit bis.


După pauză, a urmat Simfonia nr. 7 în la major, «Apoteoza dansului», op. 92 de Ludwig van Beethoven, în interpretarea Orchestrei Simfonice de Tineret din Macao, dirijată de Stephen Lam - Lik Hin. Apreciabilă strădania acestor tineri de a se apropia de muzica Titanului de la Berlin.


La sfârșitul concertului, după aplauze și ovații puternice, artiștii de pe scenă au fost felicitați de însuși E.S. Han Chunlin, ambasadorul Republicii Populare Chineze la București și de domnul Iuliu Stocklosa, Președintelui Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București.


NOTE
[1] Născut în Hong Kong, Stephen Lam a studiat dirijatul la prestigioasa Universitate pentru Muzică și Arte Spectacolului din Viena, unde a fost unul dintre ultimii studenți ai lui Uros Lajovic, Ordner Edwin și Konrad Leitner. A fost ales recent de Riccardo Muti ca unul dintre studenții săi, pentru a participa la producția de operă a Academiei sale de operă italiană. Stephen Lam promovează activ tradiția muzicii clasice europene în Hong Kong, Macao, China continentală și în Asia de Est. În prezent, Lam este directorul artistic și dirijorul principal al Orchestrei și cântăreților Ponte, precum și dirijor al Orchestrei Simfonice de Tineret din Macao. Stephen a lucrat cu orchestre din întreaga lume, inclusiv Orchestra Radio din Viena, Filarmonica de cameră din Sankt Petersburg (Rusia), Filarmonica Regală (Londra), Orchestra de Royal Opera de Liege-Wallonie (Belgia), Opera din Ravenna (Italia), Camera Ansamblul Orchestrei Cadaques (Spania) și Orchestra Filarmonicii Sileziei (Polonia). Stephen a fost elogiat de critică și ca dirijor de operă: Carmen, Cosi fan tutti, Nunta lui Figaro, Boema, Falstaff și Văduva veselă. Stephen Lam are de asemenea, o diplomă de licență în Știința Mediului de la Universitatea Chineză din Hong Kong și un Master în Arte, în Literatură și Literatură Comparată de la Universitatea din Hong Kong. Trăiește la Paris.
[2] De-a lungul timpului, The Macao Youth Symphony Orchestra a efectuat turnee în: Australia, Singapore, Austria, Portugalia, Italia, Germania, Republica Cehă, Japonia, Thailanda, SUA., și Franța. Ansamblul a participat la festivaluri ca: Young Concerts in Neubrandenburg, Germania, Les Flaneires Musicales de Reims, Franța, Festival ao Largo, Festival Das Artes, Festival International de Muzică - Marvão - Portugalia. Ansamblul a colaborat cu muzicieni precum: Michael Ma, Ray Wang, Yiu Song Lam, Ho Wing, Xie Nan, Fan Lei,Lio Kuok-wai, Li Chuanyun, Mengla Huang, Wei Lu, Liang Wang, Yao Zhao, Bin Huang, Raphael Severe, Serghei Dogadin, Jean-Philippe Collard, American String Quartet, Great Wall String Quartet, Cheang Chan Pong, Zhu Xiongzhen, Cheang Wai Ling, Wang Yi și Alan Cumberland.
[3] Bun-Ching Lam este o compozitoare, pianistă și dirijoare chinezo-americană, în vârstă de 70 de ani, născută în Macao. A absolvit cu diplomă Universitatea Chineză din Hong Kong (1976). A obținut o bursă de la Universitatea din California, din San Diego, unde a studiat compoziția cu Bernard Rands, Robert Erickson, Roger Reynolds și Pauline Oliveros, obținând un doctorat. A câștigat Premiul de compoziție de la Roma și a primit Premiul I la Festivalul de Muzică Aspen și la Concursul de Muzică de la Shanghai. A primit comanda să compună pentru violonista Hilary Hahn, o piesă pentru proiectul ei Encore. Doamna Lam a dirijat premiera Macau Cantata, în mai 2015. De asemenea, a fost invitată să conducă Cosmopolitan Orchestra din New York și Shanghai Symphony Orchestra/Macao Chamber Orchestra. A fost invitată să predea compoziția la Colegiul de Arte Cornish, din Seatle, Washington, la Universitatea Yale și la Colegiul Bennington din Vermont. Dintre lucrările sale amintim: Song of the Pipa pentru New Jersey Symphony Orchestra, Sudden Thunder pentru American Composers Orchestra, The Great River Flows East - pentru Lincoln Center Out-of-Doors, The Child God pentru Bang on a Can, Omi Hakkei - pentru Music From China, ca parte a programului Millennium Commissioning de la Chamber Music America, și Last Spring pentru Ursula Oppens și Arditti Quartet. Bun-Ching Lam a realizat înregistrări ale compozițiilor sale la casele de discuri: CRI, Tzadik, Nimbus, Koch International Classics, Sound Aspect și Tellus. A compus Opera de cameră Wenji: Opsprezece cântece ale unui flaut nomad "文姬" 2002 pe un libret de Xu Ying.
bunchinglam.com/biography.htm
[4] Joly Braga Santos (1924-1988) - compozitor și dirijor portughez. A studiat inițial vioara, apoi compoziția. În 1945 a vizitat Anglia, unde l-a întâlnit pe Ralph Vaughan Williams, care l-a încurajat să folosească cântecul popular nativ. Pe lângă un simț înnăscut al orchestrației, limbajul său muzical se bazează pe o arhitectură muzicală puternică, precum și pe drama, cu fraze melodice lungi și un instinct natural de dezvoltare structurală. Cu propriile sale cuvinte, a vrut "să contribuie la un simfonism latin și să reacționeze împotriva tendinței predominante, a generației care m-a precedat, de a respinge monumentalismul în muzică". A evoluat apoi spre un stil muzical de un cromatism sporit și o formă mai puțin tradițională. Joly Braga Santos a scris șase simfonii și de asemenea, trei opere (Trilogia das barcas), uverturi, balete, trei schițe simfonice, variațiuni, divertismente, elegii, concerte de pian, vioară, violă și violoncel, muzică de cameră pentru o mare varietate de instrumente și ansambluri, nocturne, partituri de film și câteva lucrări corale bazate pe poezii ale marilor poeți portughezi și spanioli clasici și moderni, precum: Camões, Antero de Quental, Teixeira de Pascoaes, Fernando Pessoa, Garcilaso de la Vega, Antonio Machado și Rosalía de Castro.
[5] Oboista Jessica Hoi Yan Ching s-a născut în Hong Kong. A studiat în paralel vioara și oboiul la Colegiul Canossian Sacred Heart. A urmat cursuri de măiestrie cu profesorii de vioară Boris Kuschnir, Orlovski, Xie Nan, Wong Fu Tong și Ivan Chan, precum și cu profesorii de oboi Albrecht Mayer, Ivan Podyomov și Thomas Hurchinson. Actualmente Jessica Hoi Yan Ching studiază oboiul la Universitatea de Muzică și Arte din Viena, cu profesorul Ernest Rombout. A realizat turnee în Japonia, SUA., Italia, Australia, Germania, Franța și Portugalia. A participat la festivaluri precum: Riva del Garda Music Festival, Florence International Music Festival, International Music Festival, Brisbane, Neubrandenburg International Youth Orchestra Festival Young Concerts, Festival das Artes Cuimbra, Les Flaneires Musicales de Reims, Festival ao Largo Lisabon, Festival și International de Musica de Marvão.
[6] Concertul având trei părți (1. Allegro moderato; 2. Andante; 3. Vivace - Allegro) este unul dintre cele mai importante, din literatura pentru oboi. Premieră a avut loc la 26 februarie 1946, la Zürich, cu Marcel Saillet ca solist, acompaniat de Orchestra Tonhalle, dirijată de Volkmar Andreae. Interesant este faptul că spre deosebire de majoritatea lucrărilor lui Richard Strauss (având o instrumentație extinsă), compozitorul a recurs aici, la un aparat orchestral mai redus, partitura fiind caracterizată de o relativă austeritate. În concertul de oboi, muzica este construită dintr-o serie de idei melodice de mici dimensiuni, care constituie punctul de plecare pentru dezvoltarea întregii compoziții. Dintre cele trei motive muzicale, cel de al treilea amintește de tema Simfoniei Destinului (nr. 5, în do minor) de Ludwig van Beethoven.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus