Un scurtmetraj orgasmic de la orice distanță - Centimetric

Pastafarianismul e de domeniul trecutului, la fel și al său Flying Spaghetti Monster. De data aceasta este rândul Centrimetrismului să își găsească locul în univers și să convertească cât mai mulți adepți pentru a face "sex energetic" cu ei la "nici mai mult și nici mai puțin de un centimetru". Dacă sună aberant ce am spus, probabil că este. Dar mai mult ca sigur trăiam deja oricum într-o lume lipsită de sens.

Centrimetric este cel mai nou scurtmetraj al lui Philip Găicean, absolvent de Film Documentar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, și totodată cel care i-a adus Premiul Competiției Locale la TIFF.23. Producția a fost realizată în cadrul unei tabere de creație cinematografică, organizată de Facultatea de Teatru și Film în 2022, iar în echipă se regăsesc aproape în exclusivitate oameni care au fost prezenți la Baru Mare în cele două săptămâni. Țin să menționez că am fost asistenta onorifică a lui Philip în acea perioadă, deși n-am avut, de fapt, nicio contribuție în cadrul produsului final.

Filmul este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Cătălin, un fel de guru care s-a lăsat de programare pentru a înființa un nou cult, ne poartă încă de la început prin tainele centimetrismului. Deși ideea acestei religii este cât de poate de originală, abordarea lui este cea standard: predica face ascultătorii să se simtă vinovați pentru păcate, pentru ca el să livreze ulterior instrumentele salvării - la prețuri variind între 5 și 51 de dolari, bineînțeles. Inevitabil există sceptici, iar una dintre ei devine antagonista care încearcă să îi demonstreze impostura cu orice preț.

Spectatorii urmăresc un film în film. Un documentar filmat într-o ficțiune. Fiindcă, în ciuda atmosferei documentaristice, redată prin improvizație și metacinema, Centimetric este, slavă Domnului, o ficțiune. Dar una atât de ancorată în realitatea imediată, care reflectă meticulos ceea ce se întâmplă în lume la nivel mondial: amploarea tot mai mare a unei industrii de dezvoltare personală, bazată pe teorii artificial fabricate în lipsa unui fond științific justificator. Scopul e de a atrage cât mai mulți discipoli. Întrebarea e: cât de mult își cred acești apostoli auto-proclamați propriile bazaconii? Cel din cazul de față pare să fie un centimetrist convins și nimic nu reușește să îl dea în vileag.

Ce a creat Philip de la zero, cu resurse minime, fără scenariu și limitat de timp, nu seamănă cu nimic din ce am mai văzut până acum. Mai ales știind că ideea inițială a proiectului era complet diferită, iar finalul taberei se apropia vertiginos când următoarea idee abia se contura. În doar câteva zile s-a născut ceva aparte atât din punct de vedere narativ, cât și tehnic. Ceva ce din exterior părea din cale-afară de pușcat și sortit eșecului.

Umorul lui specific, presărat cu auto-ironie, este cireașa de pe tort și elementul care încheagă întregul scurtmetraj. Actorii au adus și ei o contribuție majoră prin reacțiile spontane. Adaptabilitatea lor la factorii externi adaugă o nouă dimensiune comicului, iar contrastul dintre absurditatea discursului și seriozitatea celor prezenți este de-a dreptul hilar. La fel este și un cameo făcut de regizorul Adrian Sitaru, în rolul "domnului producător". Cu excepția lui și a lui Philip, auto-intitulat sarcastic Felician, toți ceilalți membri ai echipei de producție își păstrează numele reale.

Cătălin Florea e delirant în rolul protagonistului, interpretarea lui fiind potențată de prim- și gros-planuri. (Citat din regizor: "Totul se datorează lui Cătălin.") Maria Pandrea este cel mai neașteptat echivalent al lui Toma Necredinciosul, dar funcționează de minune în rol de ispită, așa mică și îndârjită cum e. Ioana Cojocărescu reprezintă și ea o voce a rațiunii care încearcă să-l confrunte pe profet. Raul Păcurar devine cel mai fervent dintre ucenici, confesându-și chiar păcatele atingerii cu lacrimi și rușine. Lor li se adaugă Alexandru Condurat, Dan Ceteraș, Ioana Pitic, Alina Mișoc, Eduard Crucianu, Codruța Bonta, Claudia Negrea, Ioan Crișan, Ioan Alexandru-Sîrbu, Teodora Mihăilă, Dragoș Bota, Andrei Mărgineanu, Anastasia Ștefan și Esperanza Broina, ca un personaj colectiv al potențialilor discipoli.

Apariții scurte pe ecran au și băieții de la tehnic: sound designer-ul Albert Captari, monteurul Ciprian Moraru, și cameramanul Adorjan Deak, supranumit "stâlpul Bibliei noastre documentate". Întregul scurtmetraj este filmat cu camera de mână de către el, sub controlul (aproape mereu) scrupulos al lui Cătălin. Tremuratul specific acestui stil de filmare se oprește în momentul în care echipa este scoasă afară și camera este fixată, pentru a marca singurul cadru care nu este privit din perspectiva discipolilor: cel în care Maria vrea să dovedească că sexul centimetric este doar pentru marketing. Relația dintre protagonist și cameră este atent construită, aceasta devenind personaj și chiar răspunzând prin mișcări aprobatoare când este întrebată dacă mai filmează.

Singurul element de scenografie adăugat spațiului în care ne aflam deja a fost un set de afișe alb-negru scoase la imprimantă și lipite pe pereții camerei de teleshopping, presărate cu mesaje ca ORGASM, TIBET sau SPIRIT IUBIRE ATINGERE SEX, mărturii indubitabile ale puterii centrimetrismului în emanciparea sexuală și în oferirea de experiențe energetice orgasmice. Recuzita este completată de ustensile sacre: rigla sfințită (varianta online fiind găsită pe website-ul Holy Centimeter), cana de tablă și pistolașul cu apă (instrumente de captare a energiei), patul profetului și prosopul "cu care ne ștergem de mizeria lumii".

Credeți că glumesc? Eu zic să vedeți și voi filmul dacă aveți ocazia. Garantez că veți fi iluminați în moduri nebănuite.