septembrie 2024
Festivalul de regie Cătălina Buzoianu, Iași, 2024
În perioada 7-11 septembrie 2024, la Iași, se întâmplă prima ediție a Festivalului de regie Cătălina Buzoianu - Teatru la puterea feminin. Organizat de Naționalul ieșean, festivalul propune 11 spectacole, selecționate de teatrologul Oana Borș, realizate de regizoare, care și-au avut premiera în precedentele două stagiuni.

***

Eu sunt propria mea soție, faimosul spectacol al Teodorei Petre de la Teatrul Mic, a inaugurat Festivalul de regie Cătălina Buzoianu. Producția e cea care a făcut breaking news în iarnă, după ce, la premiera din 26 ianuarie 2024, reprezentația de la sediul din Gabroveni al Teatrului Mic a fost întreruptă activista transgender Antonella Lerca Duda care a protestat împotriva distribuirii în rolul principal, cel al iconicei femei trans Charlotte von Mahlsdorf, a unui bărbat (Gabriel Costin). La 8 luni și jumătate distanță de acel moment încins, care, conform obiceiului timpului pe care îl trăim, i-a împărțit pe cei interesați în două tabere profund antagonice, spectacolul nu pare a mai trăi la aceleași temperaturi din vecinătatea incandescenței.


Reprezentația ieșeană a fost găzduită de Sala Teatru la Cub, scena inaugurată în 2007, cu prilejul renovării corpului principal al Naționalului din Iași (cel care găzduiește Sala Mare și Sala Studio), și care a devenit casa unora dintre marile spectacole din ultimii ani ale lui Radu Afrim. Conform concepției regizoral-scenografice, one-man-(wo)man show-ul lui Gabriel Costin are nevoie de două spații, un prolog de aproximativ jumătate de ceas fiind urmat de o invitație în muzeul pe care Charlotte von Mahlsdorf l-a creat într-un subsol berlinez ferit (pe cât se putea) de ochii și urechile Stasi, miliția / poliția politică a Germaniei est-comuniste.

Scenografia și luminile imaginate și puse în fapt de Ioana Pashca sunt marile atu-uri ale spectacolului bucureștean. Obiectele (a se citi, ceasurile și restul) delimitează spații, marchează epoci, subliniază idei, complementează / creează emoții. În fapt, ele sunt partenerii de scenă ai lui Gabriel Costin, cele în prezența cărora actorul e adesea mai nuanțat decât în interpretarea multora dintre micile roluri secundare pe care le joacă de-a lungul celor 100 de minute ale reprezentației.

La Mic, se coboară în splendida pivniță de pe Gabroveni 57. În Teatru la Cub, publicul a fost invitat pe scenă, în spatele cortinei de mărgele albe imaginate de Pashca, hotar între lumi, poartă de trecere, vamă între tărâmuri. Spectatorii au luat loc printre obiectele din Gründerzeitmuseum-ul scenografic (cel real e de găsit & vizitat aici gruenderzeitmuseum-mahlsdorf.de) și printre poveștile lui Charlotte.


Textul americanului Doug Wright, bazat pe confesiunile lui Charlotte, dar și pe multiple materiale din diverse arhive, mixează firul spectaculos al vieții eroinei cu legenda, nu întotdeauna glorioasă, care o înconjoară ca un halou de admirație și suspiciune. Teodora Petre, care a realizat și traducerea piesei, speculează zona de echivoc, dirijând evoluția lui Gabriel Costin în așa fel încât dubiile legate de colaborarea acestuia cu Stasi să fie strecurate aproape pe nesimțite în confesiunea cu tușe romantice. A fost sau n-a fost?

Vocea și ochii actorului duc spectacolul. Mai sus evocatele elemente de decor, bașca luminile (Pashca) și muzicile (un Cezar Antal mereu surprinzător) ne poartă spre lumile evocate. E rost de tandrețe, de paseism, dar și tulburătoare paralele. Ce a fost acolo a fost și pe aici, ce i s-a întâmplat și a întâmplat Charlotte poate fi replicat oricând și oriunde. Discriminările abjecte distrug, direct și indirect, vieți. Și ele nu se întâmplă doar în regimuri totalitare, în sensul politic al definiției. Nu că lumea de azi ar fi un imperiu al democrațiilor.


Fiecare cu ideile și sentimentele lui în raport cu personajul istoric evocat în spectacolul de la Mic. Idem, în raport cu protestul Antonellei Lerca Duda. Miezul e fierbinte. Miza e reală și depășește ramele vieții lui Charlotte și ale textului lui Wright. Ce facem să nu (re)facem răul de a împinge în catacombe viața care arată altfel decât prejudecățile noastre?

 (Timpul & Spațiul reprezentației: 7 septembrie 2024 @ Sala Teatru la Cub, Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași, în cadrul Festivalului de regie Cătălina Buzoianu - Teatru la puterea feminin)
Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici

Foto din galeria semnată de Dinu Lazăr (la Teatrul Mic din București) care poate fi văzută integral aici.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus