Nici eu, nici tu, nimeni - Jeste nejsem, kým chci být / I Am Not Everything I Want to Be la Astra Film Festival, 2024

Dintr-o categorie pe care o tot observ în ultimii ani (și spun asta cu multă bucurie) face parte și filmul Klárei Tasovská, Jeste nejsem, kým chci být / I Am Not Everything I Want to Be - un documentar cu valențe eseistice care explorează într-o manieră atipică noțiunea de biopic. Portretul trasat o înfățișează pe fotografa de origine cehă Libuše Jarcovjáková, în parcursul său de a se definitiva ca artist și de a-și construi identitatea pe fondul oscilațiilor socio-politice ale anilor '70 și '80 sub influența Uniunii Sovietice - de altfel, modalitatea de exprimare artistică și fluctuația politică sunt tratate într-o manieră alegorică pe toată durata filmică.

Încă din primele minute, expresia documentarului m-a făcut să mă gândesc la un film experimental pe care l-am văzut recent și ale cărui calități formale sunt de trecut în manuale de imagine și montaj - Depressive Cop (2016). Deși produsul lui Bertrand Mandico nu are legături teoretice nici măcar tangențiale cu filmul regizoarei, modalitatea în care fotografia este inclusă în spațiul audiovizual rămâne la fel de riguros realizată, poate chiar mai poetică în cazul documentarului, dată fiind natura sa ancorată în realitatea personajului reprezentat. Jeste nejsem, kým chci být / I Am Not Everything I Want to Be este în esență un slideshow al fotografiilor realizate de Jarcovjáková într-un deceniu, capturând nucleele contextelor sociale din Praga și Berlin - străzi aglomerate, localuri, grupuri minoritare, petreceri. Această primă categorie de fotografii trasează limitele în care se desfășoară viața persoanelor și cum se materializează modul în care funcționează societatea în raport cu momentele de așa-zisă libertate pe timp de noapte. A doua categorie de fotografii se rezumă la autoportrete care, similar celor anterioare, surprind o călătorie în sine, intimă și identitară, evoluând în tandem cu noile proiecții și speranțe exterioare. Jarcovjáková expune printr-o lentilă vulnerabilă și autentică cine este și ce face, alcătuind tabloul produs atât de declin cât și de eliberare.


Montajul joacă un rol deosebit de important în filmul lui Tasovská, reprezentând elementul-cheie al ritmului oscilant care imită larma adunată împrejurul artistei. Cu adaosul pasajelor de jurnal care se derulează pe fundal și a muzicii specifice (INT/EXT - BERLIN - NOAPTE), documentarul primește tonul unui colaj audiovizual care nu se rezumă la forma clasică, ci încearcă să se dezlipească de convenție prin crearea unei povești care continuă și după creditele finale. Organizarea vizuală este susținută și de alegerea fotografiilor potrivite în momentele potrivite, cu suficiente spații pentru răgaz, așa cum transpare și din fotografiile care surprind camere și spații goale - eu sunt tot ce aș vrea să fiu? Probabil că nu.

Jeste nejsem, kým chci být / I Am Not Everything I Want to Be nu face referire doar la lupta oamenilor cu sistemul, ci înglobează într-un mod emotiv un statement personal, acela de a ține evidența propriei persoane prin modul în care experiența ne transformă aspirațiile și idealurile. Prin expunerea arhivei, Libuše Jarcovjáková își mărturisește de fapt imposibilitatea de a atinge o formă completă și de a cuprinde fiecare fărâmă de rost atât din interior, cât și din exterior - artista face un omagiu procesului de creație în sine, produsul final fiind mai puțin important decât trăirile acumulate până la intersecția cu punctul din urmă.