Adolescenții... cei ce irită, zgârie, înțeapă. Cei ce urlă ca un animal în capcană și șoptesc dureri înghițindu-și saliva și spaima. Adolescenții... cei fără axiome, certitudini, aripi. Cei ce uită să zâmbească, să viseze, să rostuiască. Fericiți cei săraci cu visul, căci a lor va fi împărăția de niciunde spre nicăieri.
Emaus, spectacol al Teatrului Excelsior, regie Edda Coza și Dan Coza întoarce celălalt obraz spre adolescență, gata să primească palma nepăsării, a singurătății, chiar și pe cea a disperării. Emaus reprezintă o punere în scenă a romanului cu același nume de Alessandro Baricco, carte foarte apreciată de cititori, apărută în Italia în noiembrie 2009.
Emaus este orașul din Palestina în care doi ucenici îl întâlnesc pe Isus cel înviat, fără să-l recunoască până când acesta a plecat deja. Episodul din Evanghelia după Luca este unul ce a inspirat lumea artei, fie a culorilor sau cuvintelor. Un text dens, poetic, complex printr-o dramatizare inspirată, devine un spectacol cu trimiteri abundente la religie, etică, mitologie, simbolistică sau psihanaliză.
Emaus este primul proiect de teatru al Asociației Tangent, co-finanțat de AFCN și coprodus în parteneriat cu Teatrul Excelsior, având ca parteneri Asociația Hearth, LiterNet și Teatrul Național "I.L. Caragiale". Pe 4 aprilie 2024, Asociația Tangent a lansat un apel deschis pentru eleve și elevi de liceu din București pentru a face parte dintr-un focus grup dedicat spectacolului care va avea premiera în toamna lui 2024, la Teatrul Excelsior, adolescenții luând parte la procesul de creație.
Prin coordonarea regizorilor Edda Coza și Dan Coza, adolescenții au asistat la repetiții, s-au implicat în crearea costumelor, montarea decorului și a luminilor și au descoperit rolul și responsabilitățile fiecărui membru din echipa unei producții teatrale, dar și ce resurse creative și tehnice implică realizarea unui spectacol.
"Întrucât personajele centrale ale romanului Emaus, de Alessandro Baricco, trăiesc și relatează experiențe petrecute la vârste între 15 și 18 ani, am considerat că putem oferi o perspectivă autentică asupra adolescenței doar incluzând în echipă persoane care traversează această etapă a vieții la timpul prezent. Încercăm să-i înțelegem și să aflăm ce așteptări au de la un spectacol care nu doar că li se adresează, ci vorbește despre ei. Vom avea sesiuni de feedback în fiecare etapă de creație și îi vom încuraja să-și exprime opiniile și să ne ajute să spunem o poveste pentru generația lor. Cred cu tărie că va fi o întâlnire care ne va îmbogăți reciproc." - Edda Coza, regizoare și Președinte Asociația Tangent (teatrul-azi.ro/open-call-focus-grup-cu-liceeni-din-bucuresti-pentru-emaus)
Momentele coregrafice abundente, nu doar că nu încurcă demersul narativ, ci îl și limpezesc. Simțim unitatea între procesele lăuntrice și acțiunile exterioare, șansa dată fiecărui actor de a-și exploata individual resursele fizice și psihice, astfel de a se auto-ghida spre o creație unică, fără a pierde din vedere echipa. Da, este vorba de o echipă de dansatori ce reacționează nu intuitiv, ci rațional și controlat atât la muzică, cât și la text. Totul pare spontan, dar simți în spatele lejerității și degringoladei aparente zeci de ore de muncă. Numai prin repetiții intense și pregătire fizică de durată după momente de dans epuizante niciun actor nu își pierde suflul, frazarea rămâne clară și corectă. Ceea ce nu pot exprima cuvintele, o fac trupurile eliberate de constrângeri, cu propria lor gramatică în care regulile sunt altele decât în cea a cuvintelor. Frustrare, angoasă, căutare, vinovăție, eliberare, resemnare sunt concepte traduse impecabil de coregrafa Mariana Gavriciuc căreia îi stă alături muzica compusă de Adrian Piciorea & RAW Creatives.
Calitatea sonoră a tuturor scrierilor lui Baricco are un corespondent pe măsură în muzica spectacolului, unitară și persuasivă. Deși acțiunea nu este liniară, personajele pendulând între trecut și prezent, Clara Pop (scenografie) doar cu ajutorul câtorva bănci mânuite de către actori creează interioare domestice, poduri, amvoane, chei în care povestea se încadrează ca într-o ramă detașabilă. Dani Buglea (lighting design) completează echipa conferind luminii ce cade pe chipul personajelor rol de oglindă interioară.
Forța emoțională a spectacolului are și o altă sursă, pe lângă mișcare, sunet, lumină, frumusețea fizică și talentul celor cinci performeri: Eduard Chimac, Irina Ștefan, Vlad Crudu, Iustin Danalache, Tony Macpela. Toți trec granița actoriei spre performance și își conduc personajele printre amintiri, refulări, demoni și tenebre, cu multă candoare, asumare și siguranță, cu un excelent simț al intrarilor-ieșirilor în scenă. De la unul la altul își pasează replici, emoții, un fluid de energie care crește asemenea unui ciclon și în care ești atras și tu, privitorul.
Emaus este un spectacol care contrazice unul din miturile scenei românești, nevoia de vedete. Doar un spectator profesionist cunoaște numele celor cinci actori, poate nici acela pe toate. Asta nu a împiedicat o sală populată 90% cu adolescenți să privească spectacolul într-o tăcere de liturghie. Nu a sunat niciun telefon, nu a ieșit nimeni, nu s-au aprins ecrane pe post de aparat foto.
Această mare de adolescenți prezentă la Emaus a învățat nu doar "mersul pe valuri în picioare", ci și că mersul la teatru nu are legătură cu alergarea după distracție și divertisment, ci cu introspecția, cu reflexivitatea și interogația. Nici eu nu am îndrăznit să tulbur liniștea grupului meu de adolescenți prin întrebări banale "ți-a plăcut / nu ți-a plăcut". Era așa de frumoasă imaginea tinerilor ieșind în liniște din clădirea teatrului, de parcă ar fi fost cu toții la înmormântarea lui Luca, pentru ca apoi să rămână fiecare cu amintirile și gândurile lui. Indiferent de premiile pe care le va mai lua sau nu, toți cei implicați în proiectul Emaus (regizori, scenograf, coregraf, actori) trebuie să fie convinși că pentru unii tineri produsul lor artistic va rămâne SPECTACOLUL. Toți cei care iubim teatrul știm ce înseamnă acest lucru, începutul unei iubiri ce ține cât viața însăși.
(foto: Andrei Gîndac)
Emaus
după romanul omonim de Alessandro Baricco / dramatizare colectivă coordonată de Edda Coza / traducerea romanului: Gabriela Lungu
regia: Edda Coza și Dan Coza
coregrafia și mișcarea scenică: Mariana Gavriciuc / scenografia: Clara Pop / muzica originală și sound design: Adrian Piciorea & RAW Creatives / lighting design: Dani Buglea / graphic design: Karla Broșteanu / asistență de regie: Delia Neculau / asistență de scenografie: Sofia Iorga / foto afiș: Albert Dobrin
distribuția: Eduard Chimac (Naratorul), Irina Ștefan (Andre), Vlad Crudu (Luca), Iustin Danalache (Sfântul), Tony Macpela (Bobby)