Citiți Jurnalul de creație al Clarei Pop, scenografa spectacolului, aici.
Notă: Dani Buglea este lighting designerul spectacolului
3. Lumină
Să gândești un concept de lumină unitar care să înglobeze peste zece spații (interioare și exterioare), parcursul unei întinderi de timp de aproximativ cinci ani, cinci momente coregrafice în care personajele își fac o autocaracterizare aproape de psihanaliză și romanul lui Baricco, de o sensibilitate aparte, este un lucru al naibii de amuzant la prima mână, dar și un lucru la care poți să lucrezi cu plăcere.
Îți imaginezi cât de viu și colorat o să fie spectacolul având în vedere o oarecare monocromie a decorului (semitransparența neagră care înconjoară scena, vopseaua antracit a stâlpilor și băncilor, covorul lucios cu aspect de marmură neagră). Apoi, îți propui să păstrezi totul simplu. Nu vrei să aduci toate nuanțele din paletar pe scenă. Încerci să păstrezi o atmosferă caldă pentru interioarele familiale și o atmosferă rece, albă, somptuoasă, care să amintească de arhitectura impunătoare a Italiei renascentiste, a Italiei baroce, a Italiei tuturor timpurilor.
2. Sfinți
Lași de-o parte convențiile stabilite (mai mult sau mai puțin monocrome) și ușor dezvolți personajele, oferindu-le anumite nuanțe pentru momentele coregrafice definitorii stării lor de spirit. Dar protagoniștii sunt, la urma urmei, doar niște adolescenți.
Păstrezi în minte ideea constantă a unei dumnezeiri asupra personajelor și raportarea acestora la credință. Începi să te gândești în ce nuanță de portocaliu se poate ruga cineva, că doar raiul e cu norișori albi, pufoși și un cer albastru cristalin. Îți asumi ideea că religia inundă spectacolul și că băncile sunt, de fapt, băncile unei biserici catolice.
Decupezi coregrafia cu raze de lumină. Iese bătaia unor culori! Oare conflictele personajelor se pot rezolva prin alegerea unei culori dominante care să iasă învingătoare (hai să punem lila peste turcoaz și vedem cât de oribil arată?).
Îți dai seama că totul este aproape biblic - de la referințe, la un anumit modus vivendi al personajelor. Comunicarea lor este pe verticală - Zeu-Om. Aproape ca lumina, doar de sus poate să pice. Cum rezolvi problema unor personaje care aproape au nevoie de o aură în jurul lor? Poate un halou în jurul corpurilor lor?
1. Bila
Alegerea unui element scenic central și imobil este mereu dificilă. Nu îl vei mai muta, va fi mereu prezent pe scenă, nu o să iasă niciodată din câmpul vizual al spectatorului. Să emane forță, dar și sensibilitate, poezie? Să fie subtil și impunător deopotrivă?
Ah, dar mai vrei să și lumineze și să te poți juca cu el după bunul plac. Soare, lună, felinar. Semnalul luminos al unei ambulanțe. E ce vrei tu să fie.
O sferă luminoasă ce poate reda prezența unei divinități martor la drama personajelor. Care luminează dansul lor din viață în efect de stroboscop disco al anilor '70. Care aduce aminte de culorile morților încă prezente în destinele și formarea personajelor.
Această atârnare asupra capetelor personajelor îi va apăsa, îi va mici, îi va face să aibă acea prezență dorită deasupra țestelor, la care să se roage.
Poate....?
P.S. Merci, Edda!
Emaus
după romanul omonim de Alessandro Baricco / dramatizare colectivă coordonată de Edda Coza / traducerea romanului: Gabriela Lungu
regia: Edda Coza și Dan Coza
coregrafia și mișcarea scenică: Mariana Gavriciuc / scenografia: Clara Pop / muzica originală și sound design: Adrian Piciorea & RAW Creatives / lighting design: Dani Buglea / graphic design: Karla Broșteanu / asistență de regie: Delia Neculau / asistență de scenografie: Sofia Iorga / foto afiș: Albert Dobrin
distribuția: Eduard Chimac (Naratorul), Irina Ștefan (Andre), Vlad Crudu (Luca), Iustin Danalache (Sfântul), Tony Macpela (Bobby)
mulțumiri speciale: Corrado D'Andrea și Anastasia Grigore
parteneri: Teatrul Național "I.L. Caragiale", Asociația Hearth, LiterNet
Proiect realizat de Asociația Tangent în co-producție cu Teatrul Excelsior și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.