Voi doza informația în trei cronici (4 scurtmetraje de filme românești pe cronică, căci o să mă concentrez pe filme românești), așadar iacătă suntem la prima dintre ele!
Miercuri, 11 decembrie 2024:
Încep cu Forme! Sau cum am învățat să nu îmi mai fie frică de tablou, regizat de Matei Preda. Arta nu e de mâncare, ne-o spune mama, ne-o spune tata, din pântec ne-o tot alintă pe la gene. O banană pe perete se poate cumpăra cu 120.000 de dolari, iar artistul poate să mănânce... Nu departe de stilul lui Wes Anderson sau al lui Radu Jude de a face film, cele 9 minute și 12 secunde te poartă printr-o galerie de artă, la o expoziție, în fața unui tablou... dar de ce se uită la un tablou cu mine? Eu sunt tabloul (ipotetic vorbind, căci orice spectator poate fi ‟tabloul", la rândul său) și m-au agățat la această galerie de artă, în această prea minunată seară când se bea vin și se sărbătorește (poate un debut), astfel că trebuie să aud cuvântările atâtora și atâtora știutori, mai neștiutori prin însăși știința lor pe care de fapt știu că n-o știu. Dar cum regizorul e filmul, așa și pictorul e tabloul. Deci, uite-mă iar pe mine (sau dacă vrei să vizualizezi vreun Caravaggio, go for it!) întruchipată de o jună cu chip frumos (Alexia Lucia Caras), omniprezentă, omniștientă și omnidezamăgită de fiecare entitate în parte, tipologic contrară, dar în final la fel de precară în judecată. Poți să cazi foarte ușor în capcana de-a crede că, de nu ai o părere sofisticată sau de nu îți inspiră ceva, ești ignorant... însă e lesne să îți dai seama că acela ce se silește să-și facă o părere și să simtă, e la fel ca toți ceilalți, ba chiar mai rău.
Forme! Sau cum am învățat să nu îmi mai fie frică de tablou
Ficțiune, 9 min, 2024 - România, UNATC
Regie: Matei Preda / Scenariu: Matei Preda / Imagine: Alexandru Demian / Montaj: Luca Ștefan Vasile Berde / Sunet: Ștefan Buculeasa / Producție: Bianca Maria Roiu
Distribuție: Alexia Lucia Caras, Andrei Miron, Maria Acsani, Toria Drăgulescu, Silviu Lupescu, Marian Dumitru, Ovidiu Niculescu, Vera Linguraru, Tudor Bojin, Miky Bolo, Sebastian "Iva" Ivan, Augustin Kremser
Sinopsis: La vernisajul expoziției sale, o pictoriță rămâne perplexă în fața comentariilor unor persoane bizare din public despre lucrările sale, iar asta o determină să își depășească inhibițiile artistice.
În continuare - Happy - regia semnată de Mara Cohn.
Cineva plânge. Acel cineva este jucat de Mara Bugarin. Tânăra trage după sine un bagaj roșu, bătătorind străzile capitalei, dar nu în felul Cleopatrei Stratan în videoclipul piesei Ghiță. Bucureștiul pare rece și pustiu. Telefonul sună, ea nu răspunde și încă o dată sună, dar numai la a treia încercare se aud voci. Tânăra și străinul de la telefon (străin nouă) par a avea o conversație ambiguă, ce te agită ca spectator, în așa fel încât să-ți ningă dinadins cu întrebări suplimentare.
Previzibilul nu este compatibil cu viața! În raport macro cu lumea, Turcia se năruie de la cutremur, în raport micro, tânăra se află la epicentrul disperării. Nici vorbă de semnale luminoase sau de semafor-jucărie pentru a opri la roșu grijile. Câți dintre noi nu ne agățăm de vreun lucru, ce îi aparține cuiva drag, atunci când nu-i prin preajmă sau e bolnav... sau nu mai e? Cine este Happy și de ce provoacă atâta tristețe?
Happy
Ficțiune, 13 min, 2024 - România, UNATC
Regie: Mara Cohn / Scenariu: Mara Cohn / Imagine: Thea Pușcaru / Montaj: Ramona Chistruga / Sunet: Andrei Duruș / Producție: Corina Slăvilă
Distribuție: Mara Bugarin, Ana Ciontea, Rodica Lazăr, Nicoleta Lefter, Andrei Stehan, Valentina Kocsis, Adrian Rîmboacă
Sinopsis: O fată tânără - Ema, trebuie să rezolve singură cea mai mare dramă cu care s-a confruntat până acum.
Urmează Până la cer și dincolo de el, în regia lui Alexandru Oiță. Se filmează un self-tape at home, regizat de părinții lui Tudor (Bogdan Farcaș și Raluca Aprodu). În timp ce băiatul se prezintă, ni se redau ca din amintire, dar pe șablonul unei reclame tipice (de vezi scurtmetrajul, înțelegi aluzia), precise informații despre viața acestuia, hobby-uri, relația idealizată cu părinții etc. Totuși, Tudor (Sasha Suicescu) este necăjit, tatăl său nu mai are la fel de mult timp pentru el. Ai lui se ceartă pe tema asta și uite așa declarația - Te iubesc până la cer și dincolo de el - rămâne suspendată în aer. Tudor, ca orice copil, trage cu urechea la conversațiile părințiilor. Tatăl e convins că singura soluție este să-l ia pe Tudi între patru ochi, să-i explice ce se întâmplă. Din proprie experiență, dacă unul dintre părinți e necăjit sau plânge, și tu ai 10 ani, n-ai să-i poți descânta, dar l-ai invita la un lego... O perioadă dificilă poate însemna și un divorț, voalat... până într-un punct.
Până la cer și dincolo de el
Ficțiune, 25 min, 2024 - România, UNATC
Regie: Alexandru Oiță / Scenariu: Alexandru Oiță / Imagine: Alexandru Buliga / Montaj: George Rareș Marinoiu / Sunet: George Rareș Marinoiu / Producție: Alexandru Oiță
Distribuție: Raluca Aprodu, Sasha Cuptor, Bogdan Farcaș
Sinopsis: Când căsnicia părinților este pe cale să se destrame, fiul în vârstă de 10 ani este prins în angoasa subtilă a divorțului, confruntându-se cu distanțarea tatălui față de familie.
Și... ultimul scurtmetraj al cronicii de azi - Anul trecut la Gara de Nord - în regia lui Marin Cumatrenco. La ghișeul Gării de Nord, un translator ajută un grup de ucraineni să-și cumpere bilete pentru Germania. Din păcate, primele bilete disponibile sunt abia peste două zile, astfel că aceștia sunt nevoiți să caute o cazare ieftină în București. Eugen, translatorul, face un gest de filantropie și le plătește cele patru bilete, oferindu-se chiar să le găzduiască pe tinerele cu copii. Ucraina, zguduită de războiul cu Rusia, trăiește o traumă colectivă profundă. Fuga continuă și frica permanentă devin un stil de viață sumbru, ce umbrește cursivitatea unui trai decent. Ajunși acasă la Eugen, ucrainenii iau masa împreună, ca o familie, ies în parc sau fumează narghilea (deși nu sunt multe familii care ar face asta). Eugen salvează chiar și o pisică de pe stradă pentru a aduce un zâmbet pe chipurile copiilor. Într-una din seri, înainte de plecarea lor spre Germania, Eugen și Yulia se sărută, iar despărțirea devine și mai dificilă. Scurtmetrajul se încheie cu un epilog ce ilustrează vizual realitatea refugiaților din Ucraina, majoritatea în tranzit prin România. Ce-i drept, încă de la început am putut prevede cum va decurge, cauza poate fi uniformitatea momentelor, fără suișuri și coborâșuri, dar crunt realiste în esență.
Anul trecut la Gara de Nord
Ficțiune, 19 min, 2024 - România, UNATC
Regie: Marin Cumatrenco / Producător: Marin Cumatrenco / Scenariu: Marin Cumatrenco / DOP: Șerban Mavrianopol / Montaj: Ramona Chistrugă / Sunet: Roman Bordei
Distribuție: Petru Mărginean, Arina Bielanova, Anastasia Voleanski
Sinopsis: Începutul războiului din Ucraina, București, Gara de Nord. Un tânăr translator ajută două tinere ucrainence cu doi copii, luându-i la el în apartament câteva zile până vor prinde următorul tren.
Descarcă brosura cineMAiubit 2024 aici.