Umor irlandez integrat în A Kripli / Schilodul din Inishmaan

Microstagiunea Teatrului de Nord Satu Mare (15 - 17 ianuarie 2025), cu participarea celor două trupe "Harag György" și "Mihai Raicu", s-a deschis cu spectacolul trupei maghiare A Kripli / Schilodul din Inishmaan. Premiera a avut loc la 23 martie 2024. Spectacol rulat în România în anii din urmă, în variante maghiare și românești deopotrivă. Succes mediu recunoscut în câteva montări, la Târgu Mureș sau București bunăoară, datorat, în parte, probabil, nefamiliarizării publicului cu umorul negru, crud și acid, de tip irlandez. Sub direcția de scenă a lui Bélai Marcel, textul anglo-irlandezului Martin McDonagh, celebru în lumea spectacolului ca dramaturg și regizor de film, primește savoarea unei comedii negre bine ticluite pentru a rezona cu un public instruit, deschis spre experimente trăsnite, neconvenționale. Regizorul stabilește hazlii, surprinzătoare interacțiuni cu publicul. În cadrul acestor experimente, montarea lui Bélai Marcel marșează energic pe un limbaj scenic de o duritate extremă, afină parodierii cutumelor din comunități umane izolate, precum locuitorii de pe insula irlandeză Inishmaan, locuită în anii '30, când e amplasată acțiunea piesei, de 380 de oameni. Oameni marcați de maniile lor, de ambițiile lor, de speranțele lor. Tipologiile sunt îngroșate caricatural. Vestimentar, oral și cinetic. Actorii par marionete dintr-un teatru de bâlci, care fac giumbușlucuri spre a amuza, spre a-și bate joc de propria soartă a personajelor. Cu toate acestea, personajele devin simpatice de la început. Tonul este dat de cele două mătuși ale lui Billy Claven cel șchiop, Kate și Eileen, care se mișcă robotizat, ca niște figurine-mașinuțe caraghioase. Bogár Barbara și Rappert-Vencz Stella dau curs unui șir de automatisme cu bătaie până în teatrul absurd. Mecanism bimotor sau tandem cu efecte ilare. Mătușile dețin un mic magazin și sunt costumate identic într-un fel de halate-uniforme, au părul vâlvoi și se comportă ca niște cațe provinciale, bârfind și amestecându-se în toate. Apar ca mătuși-curățătoare, dotate cu perii și soluții de curățat, interesate de soarta nepotului olog, cel ce stă ore în șir privind vacile de pe tarla și citește cărți, obicei nemaiîntâlnit pe insulă printre localnici. Ele își dau seama că nu se va alege nimic de bietul Billy batjocorit.


Decorul conceput de Fornvald Gréti este extrem simplificat. Doar pereți din tablă ondulată în care se deschid uși și ferestre funcționale. O răceală (irlandeză?) se insinuează treptat de la zgomotul metalic al decorului cu ușile trântite. Fanteziste și marșat caraghioase sunt costumele imaginate de Lokodi Aletta, ceea ce trimite spre burlesc și carnaval de la un capăt la altul. În acest carusel al personajelor, doar Billy și Helen rămân costumați în haine simple, șterse, anodine. Szabo János Szilárd concepe rolul lui Billy cu delicatețe și empatie. Voluntară și spurcată la limbă este Helen în interpretarea actriței Budizsa Evelyn. Prezența ei în secvențele muzicale e hotărâtoare, admirabilă, eclatantă. La apogeul împopoțonărilor este Mammmy, bețivana fără control, interpret Diószegi Attila, ilară întrupare masculină grotescă. Un copil nărod care dorește întruna bomboane mentolate, un știrist, un medic și un barcagiu întregesc galeria personajelor ilare interpretate de Nagy Csongor Zsolt, Gaál Gyula, Poszet Nándor și Nagy Orbán. Cu toții implicați într-un joc susținut, antrenant.


Billy Claven este "prostul șchiop al insulei". Infirmitatea lui se vede și el este batjocorit de toți cei cu care vine în contact. Infirmitățile celorlalți, morale, camuflate, poate mai mari și mai urâte, nu se văd, sau chiar dacă se văd nu par a fi atât de supărătoare, respingătoare ca ale tânărului Billy, născut cu acest handicap. Atunci când află că pe insula învecinată se turnează un film american, Billy se face luntre și punte pentru a ajunge în America spre a-și încerca norocul. America tuturor posibilităților. Sunt atinse și parodiate candid două magii: "visul american" din anii '30 ai secolului trecut și seducția exercitată de afirmarea filmului în lume. Ajunge în fabrica de iluzii a filmului de la Hollywood, unde apare deghizată în star de cinema însăși fata frumoasă dorită, iubită în secret de șchiopul Billy, Helen. Billy se alătură aspiranților la glorie, ceea ce coincide în spectacol cu un interludiu muzical susținut de toți actorii. Moment de apogeu, sideral. Reflectoare, ritmuri și sonuri îndrăcite, amețitoare. Compozitor: Bakk-Dávid László. Coregraf: Szabó Franciska.


După pauză, aflăm că Billy se întoarce pe meleagurile natale și, ceea ce părea de neconceput, se întâmplă. Înfumurata Helen îi cade în brațe. Firul subiectului e extrem de fragil, ușor previzibil, moralizator, dar efectele scenice, rezolvările și hiperbolizările care se țin lanț de-a lungul reprezentației dau consistență întregului construct, astfel că povestea lui Billy impresionează și convinge nu numai prin dramatismul ei.