Au trecut mai multe zile de la premiera din 8 februarie 2025 la care am avut onoarea să fiu prezent, dar lipsa de timp m-au împiedicat să fiu mai rapid în a scrie câteva sumare gânduri despre spectacol.
De ce am numit articolul "Un spectacol Eugen Gyemant & Maia Morgenstern"? Pentru că regizorul dă direcția oricărui spectacol și pentru că mulți spectatori când o văd pe afiș pe Maia Morgenstern în rol principal se duc fascinați să-și găsească un loc în sala Teatrului Evreiesc (la acest spectacol ca și la multe altele). Și asta se întâmplă și celor care nu au avut contact cu piesa lui William Shakespeare, dar și celor care au văzut unele din multele montări ale acestui text (cum ar fi cea cu regretatul Ion Caramitru la TNB) și / sau filmul cu Al Pacino. (îmi cer scuze pentru reducția făcută față de ceilalți actori din spectacol - dar vă îndemn să le citiți tuturor numele la final de articol și să îi urmăriți pe scenă, pentru că fiecare are contribuția sa indiscutabilă la acest spectacol).
După cum se vede pe copertă, anul publicării acestei piese este 1600, dar din documentele rămase până în zilele noastre nu rezultă când a fost scrisă, cel mai probabil 1596-1598, fiind, poate, cea mai tristă și crudă comedie a Shakespeare.
Regizorul Eugen Gyemant, după succesul de la Teatrul Bulandra cu Romeo și Julieta de Shakespeare, își alege același autor, dar în alt registru, cel al comediei (discutabilă categorisire, totuși, pentru felul cum privim astăzi acest text), prin montarea spectacolului Neguțătorul din Veneția. Ambiția sa este și mai mare alegând-o, și schimbând astfel sexul crudului negustor Shylock, ca interpretă pe Maia Morgenstern. Personaj greu de înghițit, întrucâtva antipatic, căruia bogăția îi iese prin toți porii, la fel și meschinăria.
Un negustor plin de "pungi cu aur", Shylock i-a incitat imaginația lui Shakespeare în plină perioadă de antisemitism, de aici și fumul gros ce coboară peste noi prin vorbele actorilor, fumul antisemit. Antisemitism la Teatrul Evreiesc din București? Da, numai că aici este și secretul montării spectacolului, înțelepciunea de a accepta acest text și a-l juca în spiritul scrierii lui, cu speranța că cei care îl vor vedea astăzi vor fi zguduiți de el, puși pe gânduri. La premiera din 8 februarie 2025 era în sală ca spectator distinsa Doamna Mariana Mihuț, care să ne amintim că a jucat în montarea piesei Lear(a) la Teatrul Bulandra în anul 2008 - deși aș fi dorit să-i cunosc părerea despre spectacol, nu am îndrăznit să o deranjez. Dar mi-a plăcut faptul că era în sală denotând astfel că o mare actriță este și o bună colegă de profesie.
Emoționată de importanța rolului, dar jucând cu forță și dăruire acest rol emblematic pentru teatrul scris de Shakespeare în acea perioadă, când antisemitismul era foarte puternic în ciuda faptului că evreii nu existau în societatea engleză, fiind expulzați în 1290, Maia Morgenstern dă suflet acestui personaj fără suflet. Și construiește o ambiguitate a acestui personaj.
Jessica, fiica lui Shylock, interpretată de Isadora Băltățeanu - fata Maiei Morgenstern în realitate -, trăiește cu sufletul greu și urăște casa tatălui ei, este îndrăgostită și va părăsi această casă, în plus se va creștina, atât ca să-i facă inima amară lui Shylock, cât și ca să se poată mărita cu Christian Lorenzo, un creștin sărac.
Și personajele curg în această întortocheată poveste ce pleacă de la un împrumut pe care Shylock îl face către Bassanio, prieten cu un alt negustor bogat, Antonio, ce garantează împrumutul ce-l poate costa viața. De la acest împrumut pleacă toate încurcăturile, pentru că sunt și încurcături făcute de veșnica și nelipsita din piesele lui Shakespeare, dragoste.
În paralel curge povestea Portiei, o moștenitoare bogată, foarte curtată, dar obligată de o invenție a tatălui ei, pe care ea vrea să o respecte, să accepte un fel de loterie pentru a-și alege mirele. Astfel fiecare pețitor să trebuie să aleagă una din trei casete (din aur, argint și plumb), pe baza unui indiciu-ghicitoare. Cel care ghicește caseta în care este portretul Portiei, câștigă mâna acesteia. Primii doi pețitori, prinți, greșesc, iar al treilea e Bassanio, cel pe care ea îl preferă. Mai târziu, ca să-l ajute pe Bassanio și pe Antonio, Portia se deghizează în bărbat pentru a deveni avocatul ce-l va salva pe Antonio.
Și nu în ultimul rând, un fir narativ secundar prezintă povestea de dragoste dintre Nerrisa, camerista Portiei, și Gratiano, prieten cu Bassanio și Antonio.
Eugen Gyemant conduce cu mână sigură această suită de întâmplări cauzate de împrumut și de încurcături ale iubirii, fără a ocoli substanța textului atât de special și neobișnuit al lui William Shakespeare, care, așa cum este montat pe scena Teatrului Evreiesc din București, nu ocolește cuvintele dure și cruzimea personajelor. Regizorul ne face să înțelegem de ce evreul, negustor, un dur, Shylock, în fața celor ce-i vor capul, când pierde în fața judecătorului dreptul său trecut în contract și în locul propriei răzbunări primește pedeapsa de a se creștina, își va înconjura trupul cu Șalul Talit.
(București, februarie 2025)
Fotografii preluate cu permisiunea amabilă a domnului Dinu Lazăr din galeria disponibilă integral aici.
Traducerea în limba română: Alina Grigore / Adaptare traducere: Eugen Gyemant
Regia artistică, Ilustrația muzicală: Eugen Gyemant
Scenografia: Vladimir Turturica / Asistent regie: Teodora Toader / Asistent scenografie: Ionuț Răcoreanu, Iolanda Mutu
Limba: Română
Cu: Shylock: Maia Morgenstern, Antonio: Andrei Finți / Neculai Predica, Portia: Natalie Ester, Bassanio: George Remeș, Nerissa: Viorica Predica / Lorena Luchian, Gratiano: Darius Daradici / Mircea Drîmbăreanu, Jessica: Isadora Băltățeanu, Lorenzo / Moartea / Nebunul: Filip Popescu, Lancelot: Nicolae Botezatu, Saleria: Anka Levana, Solania: Cristina Cîrcei, Tubal: Mirela Nicolau, Dogele Veneției: Mihai Ciucă, Prințul Aragonului: Mircea Dragoman, Prințul Marocului: Feras Sarmini
[i] John Russel Brown, citat în Neguțătorul din Veneția. Comentarii de Leon Levițchi / Shakespeare, Opere complete, volumul 3, 1984, Editura Univers, București