Spectacolul este produs de Teatrul Evreiesc de Stat din București și prezentat în cadrul festivalului Buzău / Iubește / Teatru 2025, un context relevant pentru un astfel de discurs scenic, ce reinterpretează un text clasic într-o perspectivă contemporană, dar fidelă tematicii shakespeariene. Piesa urmărește povestea lui Antonio, neguțător venețian care, în ciuda averii și influenței sale, se vede nevoit să împrumute bani de la Shylock - de această dată o femeie evreică. Lumea prezentată este una decadentă, în care relațiile se tranzacționează, iar dragostea și dreptatea sunt reglate în funcție de bani și putere.
Conceptul regizoral al lui Gyemant merge dincolo de simpla punere în scenă a unui text clasic. Alege să rescrie vizual și ideologic perspectiva asupra opresiunii, schimbând genul personajului Shylock, un gest cu dublă încărcătură: pe de o parte, accentuează vulnerabilitatea și lipsa de putere a personajului într-o lume dominată de bărbați și creștini; pe de altă parte, aduce o notă profund feministă și umanizantă în confruntarea finală. Spațiul scenic devine fluid, cu accente de simbolism dur, unde totul e mutabil și reversibil, cu excepția discriminării și a cinismului.
Jocul actoricesc este construit pe tensiuni interioare și pe relații fragile. Maia Morgenstern creează un Shylock profund uman, sfâșiat între furie, durere și dorința de a fi recunoscută. Personajele din anturajul lui Antonio, interpretate de tineri actori, sunt caricaturizate ușor, dar intenționat, accentuând superficialitatea și corupția lumii "civilizate".
Scenografia, semnată de Vladimir Turturica, este un element cheie al montării. Cele șase birouri mobile, prevăzute cu oglinzi, lumini, sertare și dulapuri, creează un spațiu versatil și dens simbolic. Acestea devin în timp real locuri ale schimbului comercial, ale judecății și ale introspecției. Mișcarea birourilor, manipulată pe scenă de actori, funcționează ca un mecanism de tranziție între scene, dar și ca o metaforă a instabilității morale și sociale. Costumele sugerează o ambiguitate temporală: nu respectă riguros epoca renascentistă, dar integrează elemente vestimentare care reflectă statutul social și trăsăturile fiecărui personaj.
Neguțătorul din Veneția, în viziunea regizorală a lui Eugen Gyemant, nu este doar o repunere în scenă a unui text shakespearian, ci o disecție teatrală a unei societăți care își ascunde cruzimea sub masca eleganței. Spectacolul aduce în prim-plan toate nuanțele conflictului dintre indivizi și societatea falimentară, care își distruge umanitatea în numele convențiilor.
Fotografii de Dinu Lazăr din galeria disponibilă integral aici.