La construirea acestui spectacol bogat în ansamblu interpretativ, regizorul Hunor Horváth (totodată director al secției germane a teatrului sibian), a apelat alături de actorii teatrului, la studenții-actori ai Departamentului de Artă Teatrală din cadrul Universității "Lucian Blaga" din Sibiu și la colaborări cu actori ai Teatrului German din Timișoara. O distribuție numeroasă a animat scena "ca la nuntă", în cea mai mare parte a reprezentației, creând impresia unei mase de oameni de la țară, buluciți, gălăgioși, preocupați de muncile lor, dar și de participarea la ospăț. Decorul propus de Elöd Golicza ne introduce, alături de costumele Zsofiei Gabor, în atmosfera țărănească a nunții (din Transilvania la fel de bine ca și din Andaluzia) cu mese și bănci cioplite din lemn masiv, dispuse la nivele diferite în spațiul strict geometrizat. Tradiția merge alături de succinte impulsuri de actualizare a tramei. Regizorul extinde și localizează problematica piesei, introducând fragmente de folclor transilvănean, oltenesc, maghiar, țigănesc într-o contopire firească de motive literare, muzicale, simbolice, prelucrate cu rafinament și simț al măsurii, chiar dacă uneori, secvențele muzical-coregrafice precumpănesc în fața dialogului.
Recunosc sincer: caracterul eteroclit al ansamblului este bine strunit prin partiturile muzicale compuse cu gust de Andrei Dinescu și susținute de Andrei Dinescu (pentru prima data în postură de "actor" pe scenă) alături de Bogdan Paculea (clarinet), Răzvan Grecu (orgă) și Androne Mugur (taragot). Peste agitația generală a nuntașilor, după ce se sparge nunta, vocea lui Andrei Dinescu răsună melodramatic și acoperă, la modul superior simbolic, pasiunile și deșertăciunile omenești în care se scaldă mulțimea pestriță a muritorilor. Iată un moment bine conceput, săltat din cazuistica tradiționalistă provocatoare de tensiuni.
Regizorul operează în stil organic determinat, amprentat polifonic într-o construcție cu rezonanțe multiple, pentru a cuprinde amplitudinea poematică a textului. Metafora și simbolul sunt manevrate corespunzător viziunii generale asupra textului. Încă din primele secvențe apare cuțitul (cu lama sclipind sfidător) ca sugestie-liant între violențele trecute (moartea soțului și a copiilor Mamei) și cele viitoare (confruntarea finală dintre Leonardo și Mire). Răbufnirile furioase ale Mamei în fața crimelor sunt redate tranșant în interpretarea actriței Johanna Adam, a cărei personalitate se impune și pune stăpânire pe scenă mai mult timp și revine în final cu aceeași forță. Triunghiul amoros e susținut la înalte cote de trăiri pasionale de Gyan Ros (Leonardo), Olga Török (Mireasa) și Richard Hladik (Mirele). Gyan Ros, actor ecuadorian în plină afirmare, se pliază excelent pe temperamentul meridional, vector coagulant în lumea piesei, redând credibil firea unui îndrăgostit pătimaș, dând impresia, prin fizionomie și mișcare, interpretare și prezență, că e chiar de acolo de unde trebuie să fie personajul. Olga Török dă strălucire ființei firave a miresei prin expresivitatea privirii mai ales și a angajamentului voluntar specific făpturii îndrăgostite. Richard Hladik răspunde comandamentelor sociale în care este pus junele mire, căutând să împace rugămintea mamei cu pasiunea și orgoliul rănit al înamoratului.
Lupta dintre pasiune și onoare e exteriorizată vijelios în lupta dintre Leonardo și Mire. Trebuie remarcat că este una dintre secvențele foarte bine realizate în spectacol. Contorsionările trupurilor tinere devin extrem expresive în contextualizarea conflictului.
O bună impresie face jocul aplicat al lui Daniel Bucher în rolul Tatălui miresei, al Fabiolei Petri în Soția lui Leonardo sau al Soacrei Fatmei Mohamed, toți animați de interese diverse, precis prezentate scenic. Adevărate creatoare de atmosferă sunt vecinele, fetele, servitoarea, țesătoarele, dar și bărbații din sat prezenți la ospăț, cei care "colorează" această lume cu stridențe de veselie populară și strigături neaoșe bine orchestrate, alese din folclorul românesc. Am spus "stridențe", dar ele nu sunt rebarbative, scoase din context, ci omogenizate în ansamblul demersului scenic prolix prin excelență. Poate nu întotdeauna vocile actorilor dau randamentul dorit armonic, dar asta trece aproape neobservat. Impresia generală e pozitivă. Efectul cathartic nu mai puțin.
O apariție bizar-spectaculoasă este personalizarea simbolului luna, element prevalent, preluat din romantism și prelucrat / promovat scenic în postura unui bărbat bogat împodobit în paiete colorate, câtuși de puțin cu funcție parodică: Mihai Mocanu. El are un monolog liric de mare frumusețe. Mai puțin evidențiat este simbolul libertății și al pasiunii dezlănțuite - calul. Prefigurarea lui accede la imagini proiectate pe cele trei ecrane "vorbitoare", care cad în responsabilitatea echipei formate din Andrei Sitaru (regie de film, nominalizat pentru această realizare la Cel mai bun video design la Gala UNITER 2025), Toma Hurduc, Laura Brumă (operatori), Dan Basu (video design) și Andrei Văleanu (foto). Astfel că narațiunea este îmbogățită imagistic și figurativ în mod corespunzător, pe lângă celelalte mijlociri arătate.
Tonul poetic binecunoscut și pătrunzător al lui Frederico Garcia Lorca, imprimat de autor acestei povești tragice, e extrapolat astfel generos în acest spectacol de sunet și lumină, perfect adecvat spațiului multicultural în care trăim.
(Foto: Andrei Văleanu)
Bluthochzeit / Nunta însângerată de Frederico Garcia Lorca
Regia: Hunor Horváth
Regia de film: Adrian Sitaru
Scenografie: Elöd Golicza / Costume: Zsofia Gabor
Coregraf: Árpád Könczei / Asistenți coregrafie: Julcsi Ádám, Endre Melles
Muzica originală: Andrei Dinescu / Compozitor și corepetitor: Tamás Kolozsi / Maestru de cor: Melinda Martha Samson
Light design: Cristian Niculescu / Asistent Lighting design: Andrei Ignat
Operator Video: Toma Hurduc, Laura Brumă / Subtitrare: Antonia Mureșan / Video design: Dan Basu / Foto: Andrei Văleanu
Manager proiect: Daria Ciobanu
Distribuția: Leonardo: Gyan Ros / Mireasa: Olga Török / Mirele: Richard Hladik / Mama: Johanna Adam / Tatăl miresei: Daniel Bucher / Soția lui Leonardo: Fabiola Petri / Soacra: Fatma Mohamed / Vecina: Emöke Boldizsar / Servitoarea: Eva Frățilă / Femei, vecinele: Serenela Mureșan, Cristina Stoleriu / Fete, țesătoarele: Arina Ioana Trif, Veronica Arizancu, Cristina Ragos / Bărbații: Patrick Imbrescu, Viorel Rață, Alexandru Malaicu / Maestru de ceremonii: Daniel Plier / Moartea: Isabela Haiduc & Malena Silberschmidt / Luna: Mihai Mocanu / Actori stagiari: Laura Harre, Kira Schmudlach.
Muzicieni: Andrei Dinescu / Bogdan Paculea (clarinet) / Răzvan Grecu (orgă) / Androne Mugur (taragot).