octombrie 2025
Festivalul Național de Teatru, 2025
Podiumuri de lemn. Costume tradiționale (Zsofia Gabor). O intrigă rurală (Federico García Lorca). Muzici populare, interpretate în stil clasic sau ultra-contemporan (vioară: Andrei Dinescu, clarinet: Bogdan Paculea, orgă: Răzvan Grecu, taragot: Androne Mugur; maestru de cor: Melinda Martha Samson), mixate cu creații la zi, rimând impecabil cu sonoritățile folclorice (muzică originală: Andrei Dinescu; compozitor și corepetitor: Tamás Kolozsi). O seamă de hore, sârbe și alte dansuri populare (coregrafie: Árpád Könczei, Julcsi Ádám, Endre Melles). Anii '30 ai secolului trecut, Spania. Spania? Secolul trecut? Anii '30? Hmm.


Montarea cu Bluthochzeit / Nunta însângerată (text publicat de Federico García Lorca în 1932) a lui Hunor Horvath de la Secția Germană a Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu (premieră noiembrie 2024) se întâmplă, de fapt, undeva în Transilvania, într-un sat unde vorbește, se cântă, se face mișto în germană, în română, în maghiară. Adaptarea realizată chiar de regizor și punerea sa în scenă privesc, parcă, o scriere a lui Rebreanu. Un mire (Richard Hladik) și o mireasă la zi (Olga Török), un fost (de fapt, un încă / mere) iubit, Leonardo (Gyan Ros), o soție la zi a lui Leonardo, niciodată iubită (Fabiola Petri), un copil născut, un altul pe drum și gata premisele tragediei! În Spania, în România, în Ungaria, în Germania, oriunde, contează?


La alura de dramatizare & ecranizare a unei creații literare din epoca Rebreanu - Slavici, contribuie din plin textura imaginilor filmate live (Toma Hurduc, Laura Brumă) și redate idem (video design: Dan Basu; regia filmărilor: Adrian Sitaru, laureat al Premiului Galei Uniter 2025 pentru cel mai bun video design) pe vaste spații verticale ce transformă porțiuni din spațiul de joc într-un cinematograf. Teatrul și imaginile în mișcare sunt filtrate de formidabilele spoturi luminoase imaginate de Cristian Niculescu, omul al cărui lighting design oferă spațialitate, concretețe și carnalitate faptelor, miturilor și sentimentelor care se derulează, preț de un ceas și jumătate, sub ochii spectatorilor.


Toate cele de mai sus creează universul unui spectacol cu alură de superproducție istorică, o impresionantă desfășurare de forțe multidisciplinare, pe care Hunor Horvath le coordonează cu un excelent simț al ritmului și dozării. Spectacolul trupei germane a teatrului sibian mixează pasaje lirice, epice și comice, monologuri în cheie tragică și dialoguri pline de umor multietnic, scene care privilegiază intens corporalitate și pasaje când muzica desprinde gândul de orice tentații telurice. Un festin de stiluri, ritmuri, motive, interpretări, un ansamblu regizat (teatru, film) și coregrafiat cu multă atenție la detalii.


Nunta însângerată e un spectacol care vrea și reușește multe. Poate, din perspectiva temelor abordate, o idee prea multe. De pildă, recursul apăsat la prezent din momentele finale (vezi, de pildă, textul proiectat dinaintea aplauzelor) nu rimează, neapărat, cu desfășurarea anterioară. Sau anumite scene, de o frumusețe vizuală și auditivă remarcabilă, sunt mai degrabă delicioase divagații de la cursul principal al intrigii. Dar aceste potențiale neajunsuri vine în siajul unui efort colectiv cu adevărat impresionant.


Triunghiul amoros Mireasa - Mirele - Leonardo e splendid pus în evidență într-o lungă și complexă scenă de dans fizic completă lipsită de muzică, dar creatoare de o muzicalitate carnală (nici urmă de metaforă) cu totul excepțională. La un alt moment, Luna (interpretată de același remarcabil Mihai Mocanu pe care îl regăsim și în rolul Calului) stă pe marginea scenei și, cu ajutorul unei oglinzi, redirecționează spotul unui reflector prin meandrele spațiului de joc, pentru a lumina pădurea (aproape shakespeariană!) ce oferă refugiu vremelnic eroilor. Sunt doar dintre marile momente ale Nunții însângerate!


Păstrând datele de baze ale tragediei, basmului și dramei psihologice / sociale / erotice rurale (iberico-transilvăneane, ha!), Hunor Horvath reușește să împrospăteze look-ul miturilor născute de diverse evuri istorice, dovedindu-le din plin relevanța, actualitatea și capacitatea de a naște pilde. Disponibilitatea la efort și talentul polivalent al trupei de actrițe și actori sibieni susține un concept artistic deopotrivă multistratificat și coerent. Bogăția etnică și confesională a Transilvaniei (în fapt, a lumii) sunt excelent ilustrate de un spectacol care mizează pe bogăția mijloacelor de exprimare artistică pe care le oferă teatrul. Mă rog, pe care le poate oferi teatrul dacă cei care îl creează știu să depășească bariere și să unifice lumi.

(Foto: Andrei Văleanu)

(Timpul & Spațiul reprezentației: 20 octombrie 2025 @ Sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra din București)

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus