Filmul face parte din categoria Teen Spirit, o categorie destinată adolescenților, dar după cum am văzut astăzi în sală, Cinema Victoria a fost plină de oameni de toate vârstele. Chiar dacă a făcut parte din această categorie, a fost un film complicat, a dezvoltat subiecte mai greu de accesat pentru cei foarte tineri, foarte diferit față de ce regăseam anii trecuți în EducaTIFF (e drept că eu am forțat puțin recomandarea +16).
Povestea se învârte în jurul a doi frați care ajung să se certe, trecând de la cei mai buni prieteni la dușmani, începând amândoi să facă alegeri pe care le vor regreta enorm ulterior. Gelozia îl face pe fratele mai mic să facă lucruri care au un impact major asupra vieții lui[i].
Filmul suedez a vrut să scoată în evidență câte lucruri au de cărat unii copii pe umeri. Personajul principal, Alex, îl are de îngrijit pe tatăl său alcoolic și pe fratele său mai mic, care caută să se distreze oricât de des are ocazia. Asta până când o întâlnește pe Ines. Și totul intră într-o spirală greu de controlat de un adolescent. Iar dezastrul pare inevitabil.
Acest film cred că este unul dintre cele mai bune filme pe care eu le-am văzut la TIFF, nu doar în 2025 în care este primul, ultimul și singurul, ci în toți anii de când mă duc la acest festival. A dezvoltat subiecte grele, dar a surprins cadre superbe care au luminat perspectiva noastră asupra filmului.
Visul meu din copilărie este de a deveni regizor de film. Sper să ajung să fac și eu filme atât de profunde și frumoase precum a fost acesta.
Notă de la mama lui Andrei: aș iniția o petiție ca TIFF să fie întotdeauna programat doar după încheierea examenelor, că e suuuper greu așa:)))))
[i] Ce își poate dori un adolescent mai mult decât o poveste de dragoste? Doar că atunci când dragostea apare în viața fraților Alex și Robin, sentimentul nefamiliar le distruge relația simbiotică și, dacă pentru unul se dovedește providențial, celălalt va fi împins pe un drum la capătul căruia așteaptă nenorocirea.. (din prezentarea filmului)