Un film care, în momentul în care a apărut, a împins limitele în direcția unui cinema exploziv, psihedelic și care spune o poveste fantastică într-un mediu industrializat la maxim. O lume similară cu cea din romanul 1984, capodopera lui George Orwell, care prezintă o societate futuristică ce pare că a pierdut lucrurile cele mai de preț: umanitatea și libertatea. Cu elemente suprarealiste și o extravaganță curajoasă, Terry Gilliam, cunoscut pentru comediile britanice cu Monty Python, formulează un mesaj acid, țintind consumerismul și capitalismul extrem(ist). Practic, Brazil încearcă să ne atenționeze pe toți de faptul că ceea ce vedem în el poate deveni oricând realitate - dacă nu cumva a devenit deja, măcar parțial. O realitate lipsită de culoare și empatie pentru ființa umană, pentru individ. Un regim totalitar care subminează și desființează visele oamenilor de rând, ale clasei muncitorești, și exploatează forța de muncă și automatismul mecanic - spre care sunt ghidați toți cei care fac parte din acest sistem.
Protagonistul acestui film-manifest este un simplu muncitor dintr-o companie de renume, dar care nu își dorește să fie aplatizat de acest sistem care subminează ființa umană și controlează fiecare persoană în parte. Sam Lowry (Jonathan Pryce) e un bărbat de vârstă mijlocie, care încearcă (pe cât poate) să nu se lase controlat de sistem, să nu îi fie marionetă. Fără să fie un supererou, prin viziunile și visele fantastice pe care le are, Sam evadează din realitatea monotonă și dezolantă în care trăiește. Căutarea iubirii adevărate și a libertății de gândire îl presează să se opună sistemului și să îi sfideze pe superiorii, care au grijă într-un final să îl pună la locul său. Un film plin de evenimente neașteptate, apariții surprinzătoare și întorsături de situație, Brazil reprezintă categoric o experiență cinematografică specială. Personajul lui Robert De Niro este el însuși o personalitate care reușește (chiar dacă poate doar relativ) să fenteze sistemul și să facă ceva cu propria viziune și minte. Un lucru total neobișnuit și de neacceptat pentru acea lume presupus perfectă.
Filmul apare într-o perioadă în care producțiile SF începeau să urce în vârful popularității, datorită giganților precum Star Wars, Blade Runner și 2001: A Space Odyssey, filme din anii 60', 70' și 80', dar Brazil pare să aibă ceva special, ceva unic chiar și în acest peisaj pestriț. Într-o perioadă, la mijlocul anilor '80, în care industrializarea și tehnologizarea instituțiilor era în plină amploare, apare acest film care prezintă un comentariu direct asupra sistemelor politice care susțin și împing spre o automatizare care nu căuta să înțeleagă suficient de bine consecințele sau efectele adverse care se puteau desprinde din acțiunile unui stat depersonalizat. O perioadă în care atentatele cu bombe erau extrem de dese și variate în diferite țări, lucru care trece și în film - într-adevăr ca mecanism comic, dar cu un umor negru, care mai mult avertizează și critică atacurile și luptele cu bombe ascunse. Influențată direct de Metropolis, mizanscena, creativă din toate perspectivele, propune clădiri extravagante și stridente, efecte speciale practice impresionante, costume parcă scoase din anii '30. Totul este o experiență vizuală halucinantă. Culori dense și schimbătoare, chiar dacă fundalurile sunt goale și lipsite de viață, modalitate prin care Gilliam reușește să ofere tușe de comentariu unei lumi altfel dezolante și depresive.
Cu un montaj alert, unghiuri neobișnuite și diverse prim-planuri care prezintă mai multe perspective narative, imaginea e remarcabilă. Cadre largi, filmate din unghiuri joase și apropiate, senzația de claustrofobie și nesiguranță creată e perpetuă. Faptul că mereu ești urmărit, filat și tras la răspundere pentru cea mai mică greșeală e absolut terifiant, iar Gilliam știe acest lucru, tocmai de aceea amplifică toate aceste senzații prin tehnici cinematografice inovative.
O lume ce atunci părea, la prima vedere, atât de stranie și îndepărtată, dar pe care ascensiunea inimaginabil de rapidă a tehnologiei, în combinație cu mișcările politice extremiste și cu o îndoctrinare în masă a cetățenilor o fac să nu mai pară atât de străină (sau fantastică). Merită să (re)vezi filmul pentru mesajul său tot mai actual și pentru că întreabă, de fapt, cine e deasupra, omul, sau creația lui?