Până unde e fapt divers scandalos relevat de presă și unde începe ficțiunea nici nu mai interesează. În șapte ani de gestație, pritocire, analiză, gândire și regândire a subiectului, artistele au avut timp să întoarcă pe toate fețele știrea care a declanșat demersul artistic. Faptul scandalos, oripilant, are în vedere pe femeia care în copilărie a fost abuzată sexual de tatăl ei. Din păcate, știri de acest fel încep să apară tot mai des în publicațiile noastre. Amintesc doar cazul absolut ieșit din comun, care a îngrozit o lume întreagă, al austriacului Josef Fritzl acuzat că și-a întemnițat fiica în pivnița casei familiei și a întreținut relații sexuale cu ea timp de 24 de ani, fără ca soția lui să reclame ceva poliției. Trimit spre acest monstru întrucât în Rzeczy niezbȩdne / Travel Essentials / Strictul necesar mama fiicei abuzate de tată caută să escamoteze faptele și după ce soțul ei a murit, dar ziariștii continuă să o suspecteze și s-o agaseze cu întrebările în legătură cu adevărul. O ziaristă pornită pe urmele adevărului este chiar Ada, fosta colegă de clasă a victimei, Roksana, cea care e căsătorită acum și are doi copii. Ada, venită din America la Hamburg, primește o carte scrisă de Roksana, semnată sub pseudonim despre traumatizanta ei copilărie. Dedicația de pe foaia de titlu a cărții, plus un număr de telefon, sunt o trimitere deghizată la dorința Roksanei de a face o vizită mamei împreună pentru a încerca, prin liantul prieteniei dintre ele, s-o tragă de limbă, poate pentru un virtual reportaj.
Drumul din Hamburg până în localitatea Rybnik din Polonia, unde au trăit fetele și au mers la școală, este sinuos, răsucit, împletit din amintirile trecutului și nebuloasele prezentului. Este o cale de cunoaștere și autocunoaștere în stilul unui road-movie psihologic bine articulat, care, până la final, mai mult ascunde decât dezvăluie.
Frumoasa actriță Dagmara Dominczyk este jurnalista Ada, o fire blândă și înțelegătoare, care acceptă provocarea Roksanei, deși femeia este însărcinată în luna a opta cu partenerul ei din Hamburg (interpret Piotr Zurawski). Experiențele traumatizante ale Roksanei au transformat-o pe aceasta într-o rebelă cu reacții și trăiri contradictorii, autoflagelatoare. Ea are o viață răvășită. Firea ei confuză, exaltările și excesele la care își supune corpul sunt un ambalaj dezinhibant pentru rănile sufletului. Defulările care urmează după vizita la mormântul tatălui sunt exteriorizate în consum psihic maxim, prin excitații nervoase în cascadă de Catherine Hajewska, posesoarea unui temperament artistic năvalnic, tumultuos. Relația ei cu Bronek (Karol Pochiec), amantul de conjunctură, e altă față a instabilității ei psihice. O apariție sinistră, așa cum trebuie să fie, o ființă slăbită, ridată, îmbătrânită și împovărată de greul vieții, este Caroline, mama Roksanei, în interpretarea actriței Malgorzata Hajewska-Krzysztofik. Ea e înțepenită în durere, în tragismul ei, în muțenie vinovată sau numai oripilată de insistența jurnaliștilor de a face dezvăluiri în cazul intens mediatizat. Împietrirea ei într-o singură expresie de repulsivă reacție față de tevatura evenimentelor ce dau peste ea e elocventă cu deosebire. Are impact total asupra spectatorului. Îți dai seama că acest munte de gheață nu se va dezgheța nici la insistențele fiicei, nici ale jurnalistei. Ura ei împotriva acestei specii, jurnaliștii, e scrâșnită din dinți în ultimul cuvânt adresat Adei la despărțire: "javră". Atitudinea ei e justificată, fiind obiectul unei agresări (un alt fel de agresare), căci jurnaliștii, luați grosso modo, se fac vinovați de multe exagerări și trâmbițări de fake news în mass-media scandalurilor. Prinsă în aceste tensionate situații, Ada are și ea tulburările și nesiguranțele ei, dar urmează drumul drept al întoarcerii la normalitatea de acasă, la partenerul ei de viață. Roksana e dată dispărută, soțul ei, Adam (Andrew Konopka) se aștepta la asta, dar ambiguitatea e lăsată să funcționeze liber. Roksana e filmată noaptea pe malul lacului unde tatăl ei se juca drăgălaș cu ea în copilărie (avem imagini). E acolo în realitate sau nu mai e? După afundarea în echivoc, urmează o scenă jenantă, filmată prea de aproape: acuplarea dintre o femeie însărcinată în luna a opta și bărbatul viril care nu se poate stăpâni. De fapt, care sunt lucrurile esențiale, te poți întreba la sfârșit.
Un subiect tratat din punctul de vedere al psihologiei feminine, un parcurs artistic puternic subiectiv, dar mimând la tot pasul obiectivitatea transmisă de imagine. Filmul subliniază drumul sinuos al reportajului dorit obiectiv spre ficționarea subiectivă.