Încă din prima scenă în care cei doi se întâlnesc, se poate observă un pragmatism ieșit din comun, în special la Dick, o persoană fără prea mulți bani, cu o educație nu foarte aleasă și considerat de unii un ratat. Încă din primele lor conversații este evident că cei doi au filosofii diferite despre viață și familie. Când ajung acasă la fiica vitregă a lui Gerrie și se pun la masă cu familia acesteia, tensiunea plutește în aer. Orgoliile celor două personaje principale se simt în aer, iar situația devine din ce în ce mai inconfortabilă. Gerrie, un om al clasei muncitorești, acum ieșit la pensie, își dorește pentru Dick să fie împlinit, să aibă un loc de muncă stabil, o casă a lui, să întemeieze o familie, practic o viziune clasică a unei vieți aparținând unui om de clasă mijlocie. Cu toate astea, Dick nu a excelat în niciunul din realizările pe care Gerrie le consideră esențiale la un om de vârsta lui. În schimb, Dick este doar un bărbat imatur, fără vreun loc de muncă sau activitate creativă, locuiește în casa prietenei lui, nu are bani mai deloc (are porniri antreprenoriale ridicole care implică scaune din sălile de așteptare), și are și probleme cu alcoolul (bea o halbă de bere la ora 10 dimineața, pe burta goală). Gerrie e complet dezamăgit de fiul său, pe care nu se aștepta să îl găsească mai rău decât era când a plecat, cu câțiva ani în urnă, în urma morții soției sale, când a început o viață nouă în Portugalia.
Pe parcursul întregului film îl urmărim pe Gerrie încercând să se reconecteze cât de cât cu patria sa, înainte de a se stabili, cel mai probabil, definitiv în Portugalia. Având și probleme de sănătate, bătrânul este însoțit de fiul său la doctor, farmacie, cei doi străbătând astfel orașul împreună. Dick nu face absolut niciun efort în a-și consola tatăl, de a empatiza cu el sau de a-l compătimi, iar tatăl lui îl consideră un eșec. De aici o vizibilă distanțare între ei. Frustrarea și conflictele interioare pe care le au îi macină pe interior constant, dar mândria nu îi lasă să se deschidă unul în fața celuilalt, alegând să rămână cu acest statut de stoic pe toată perioada șederii lui Gerrie acasă. Observăm necazurile și starea de frustrare prin care trece fiul său în momente cheie, fie că e vorba de rezolvarea treburilor casnice, ajutorul simplu pe care trebuie să i-l ofere tatălui său și momentul în care se ia la bătaie într-un supermarket. Dick este și o persoană nihilistă, expunându-i anumite idei radicale și totalitare lui Gerrie, care le consideră destul de suspecte și anormale. Scena în care cei doi vizitează o fostă casă a unei bunicii de-ale sale, îl fac pe Dick să calce pe toate principiile morale și să devină incredibil de egoist, ignorându-și tatăl și invadând proprietatea noilor locuitori ai casei.
Tot filmul este de fapt această luptă metaforică pe care cei doi o au, fiecare crezând că are dreptate și că are mereu ultimul cuvânt. Ce nu își dau seama însă este că tot acest conflict îi privează de o relație normală și sănătoasă între un tată și un fiu. La finalul zilei, cei doi încă se chinuie, în felul lor, ca măcar să se înțeleagă și să țină legătura, având în vedere că este această lipsă totală de iubire paternă pe care nimeni nu o poate pune cu mâna.
Chiar dacă este destul de lent și nu are un climax spectaculos, Drie dagen vis / Three Days of Fish / Trei zile cu tata este un exercițiu care te provoacă să relaționezi cu personajele și să te pui în situațiile lor. Cu alte cuvinte, să descoperi ce îl face pe fiecare om în parte special, și cum absolut totul poate fi îmbunătățit. Și tocmai lipsa sa de dinamicitate și culoare (la propriu și la figurat) îl fac să iasă în evidență.