Doi naratori, doi îndrăgostiți, Boticario, diavolul însuși, și Erato, înger păzitor, ne conduc la Babel - barul / metaforă a Purgatoriului. Acolo lucrează Boticario. Soția sa, Erato, a crescut într-un circ ambulant și nu mai vorbește de la vârsta de șapte ani, dar scrie poeme triste de dragoste pe oglinzile băilor din cluburi. Apare Dante care, de douăzeci de ani, conform contractului pe care a fost nevoit să-l semneze și care se încheie în această noapte, colectează sufletele muribunde pentru Moarte - pe numele ei, La Flaca. Pe parcursul ultimelor sale ore de robie, își va redescoperi trecutul de muritor, complet uitat.
Firul narativ se despică în multe povești secundare. Îl urmărim pe Jacob, fiul unui preot homofob, crescut într-un mediu profund dogmatic, măcinat permanent de o luptă interioară - împlinirea și adevărul său împotriva reprimării identității, de frica pedepsei divine. Pentru că Jacob este, în secret, drag queen, și curând începe primul său show. De altfel, în film, substratul social e vast, acoperit prin multitudinea de personaje care sfidează normativitatea heterosexuală, înfățișate nu ca excepții, ci ca parte firească a unei lumi care nu ar trebui să cunoască discriminarea. Demnitatea și-o revendică, naturalețea și-o asumă, mântuirea și-o aleg. Îl cunoaștem și pe Monet, proaspăt decedat, care negociază cu La Flaca pentru o a doua șansă la viață - de care să profite prin aceleași substanțe interzise care i-au adus sfârșitul. Sub amenințarea unor gangsteri periculoși, patronul Babelului, Gian Salai, îl trimite pe fiul său, Timbí, să îl găsească pe celebrul cântăreț El Callegueso care, de nu va susține concertul promis, le va pricinui falimentul și moartea. Pe Timbí, prin străfundurile unui hotel-subteran transformat în dungeon sexual - reprezentând Infernul -, îl va însoți Uma, care vrea să fie lăsată, în schimb, să intre în Babel, de unde a fost exilată. Acolo, vrea să-și parieze viața cu La Flaca, pentru a o salva, în schimb, pe cea a fiicei sale, grav bolnave. Un scenariu complicat, în mijlocul unui haos vizualo-coregrafic pus pe ecran de regizoare.
Da, Llueve sobre Babel / Rains Over Babel / Plouă peste Babel este un film excepțional stilizat, care însă își lasă greutatea întreagă pe umerii dimensiunii senzoriale. Impresionează vizualul, duelurile disco, prezența vitală și euforică a coloanei sonore, un festin muzical care trece prin salsa, folclor țigănesc, garage rock vintage și dance-pop latin. Însă ajungi să-ți dorești ca personajele să resimtă mai clar încărcătura emoțională a Purgatoriului. Sau ca paralelele cu opera lui Dante să fie mai numeroase, mai evidente, mai... spirituale - nu doar o antiteză new age, care să șocheze puriștii literaturii de secol XIV prin transpunerea ei într-un context tabu. Cu siguranță, avem de-a face cu o regizoare care are multe de spus - despre homofobie, machism și religie dogmatică -, prin culori explozive aruncate pe alba pânză a orașului Cali, din Columbia. Ambiția filmului se aude de la câteva străzi distanță. Înțelegem și de ce. Dar, îndepărtând artificiile orbitoare, ne rămân o structură narativă descendentă la nivel de coerență și măiestrie și un joc actoricesc care nu emoționează. Gala del Sol povestea, la Q&A-ul ce-a urmat proiecției filmului, cum creația acestuia s-a desfășurat complet invers față de normă. În timpul pandemiei de COVID-19, după ce regizoarei i s-a anulat o altă producție, vrută să fie cea de debut, s-a hotărât să înceapă un nou proiect. A căutat actori tineri, fără vreo experiență anterioară în industria cinematografică, dispuși să lucreze online. A găsit ideea și a conceput scenariul, culmea, după alegerea actorilor - și cu ajutorul actorilor. Le-a cerut să-și contureze personaje terapeutice, care să miște ceva în adâncul lor, care să-i ajute.
Llueve sobre Babel / Rains Over Babel / Plouă peste Babel pare, pe alocuri, un omagiu estetic adus unor epoci-cheie ale cinematografiei indie LGBTQ+, prin stilistica teatrală, intens colorată a filmului - amintind de nume precum Gregg Araki sau John Waters. Dar în ciuda câtorva dezechilibre, acest debut curajos și hipnotizant e, în mare parte, o plăcere, o delectare. Și emoționează prin mesajul central, pledoaria pentru Dumnezeul care iubește necondiționat. Viața trăită după dictările intrinseci, de neînlăturat, după adevărul personal, nu conduce la Iadul biblic, temut - ci la iadul mental prin care singuri ne silim să trecem, prin frică, prin lașitate, prin neasumare. Pentru că Llueve sobre Babel / Rains Over Babel / Plouă peste Babel orbitează în jurul spiritului, care, pentru a se salva, trebuie să facă pace cu scurta sa vizită pe Pământ.