Inspirat din folclorul estonian, Rehepapp / November / Noiembrie este în esență o poveste despre dragoste neîmpărtășită. Proiectat pe fundalul unor vremuri de restriște, îmbină elemente fantastice cu elemente realiste la limita naturalismului pentru a restitui viața de zi cu zi a țăranilor estonieni de prin secolul 18.
Pe scurt, doi tineri săraci au un început de idilă, întrerupt însă de apariția în satul lor murdar a fiicei baronului local. Băiatul se îndrăgostește de aristocrată și devine o coadă de topor pentru exploatator, țărăncuța suferă și se duce la vrăjitoare. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, mai apare și ciuma în sat, prilej de etalare a altor tehnici de vindecare bazate pe superstiții.
Filmat într-un alb-negru cu ușoare manipulări digitale pentru a adăuga când feerie, când groază, balansarea între registre se face continuu, bazată întotdeauna pe afectele puternice ale protagoniștilor. Fie că e vorba de gelozie, dezamăgire, ambiție sau orice alte afecte meschine, umanitatea personajelor nu depășește ancorarea în trupesc, în egoism și sărăcie spirituală. Imaginile sunt luminate adesea în cheie joasă, cu figuri fantomatice deformate de obiective grandangulare, ne insuflă o teamă ancestrală, o spaimă care își găsește obiecte în tot și în toate.
Personaje folclorice pe cât de înspăimântătoare, pe atât de actuale în epoca inteligenței artificiale, sunt așa numiții kratt. Asamblați din ustensile domestice luate la grămadă - coase, fiare de călcat cu jăratic, vechi șei de bicicletă, seceri etc. -, kratt-ul este o făptură artificială, însuflețită de diavol pentru a-i sluji stăpânului. Poate fi utilizat atât la munci obișnuite, cât mai ales la trebușoare ilegale precum furturi. Amenințarea kratt-ului provine din inactivitatea sa: în momentul în care șomează, se poate întoarce periculos împotriva stăpânului. Iar asta conduce la un paradox: de ce oare, ne întrebăm, dacă țăranii estonieni au posibilitatea angajării unei munci nelimitate, aceștia se zbat într-o sărăcie lucie? Primul răspuns care ni s-ar putea livra este că apariția krattului este un act satanic extraordinar, că el nu apare pentru oricine și în orice. Însă, de-a lungul filmului, pare că numai cine nu vrea nu își procură un asemenea sclav. La un moment, de exemplu, junele îndrăgostit lulea și hotărât să își câștige dragostea se intersectează pe drum cu o asemenea făptură, cu care își dă binețe ca unui trecător obișnuit. Prezența arătaniei nu miră pe nimeni.
Familiaritatea acestor făpturi supranaturale ne face să ne gândim că nu sunt altceva decât proiectarea în infinit a dorințelor noastre, dar fără materializarea într-o creație autentică. așa cum formula Constantin Noica în eseul său popularizator Împăcare cu lumea din ciclul Eseuri de Duminică (Humanitas, 2019): nu țesuturile, nu arterele, nu inima îmbătrânesc ci spiritul acesta incoruptibil, care, tocmai pentru că este incoruptibil, nu se mai înnoiește. Murim pentru că nu mai avem altceva de făcut." (p. 36)
Așa că în spatele acestor monștri se află o concepție morală. În primul rând, kratt-ul este expresia grafică a sărăciei. El este improvizat din ustensile de prin gospodărie vechi, ruginite, rupte. Nu este o mașinărie a geniului ingineresc, ci o proiecție a perisabilității uneltelor umane. Această întrupare, mult mai important, nu provine dintr-o dorință de depășire a omului, pentru o viață mai bună, ci dintr-o aplecare spre negativ.
Concepția morală se vede și în tratarea fantasticului. Deși aparține genului realismului magic, în fapt făpturile supranaturale nu sunt altceva decât sentimente umane legate de alte persoane. De exemplu, cei morți revin printre săteni de ziua Moșilor de Iarnă, adică de Haloween. Iar cei vii le cer sfaturi după cum îi duce mintea: pentru dragoste sau pentru îmbogățire.
Atmosfera apăsătoare, cu pericole care pândesc din toate obiectele, cu figuri de oameni care emană răutate, se declară o trăsătură a epocilor trecute. În același timp, toată apăsarea provine și dintr-o atitudine lipsită de spiritualitate, la marginea blasfemiei și a magiei negre. Momentul în care țăranii ies din biserică cu pași apăsați, în liniște, inspiră pentru moment, o atitudine cucernică. De altfel, chiar și seniorul, îmbrăcat în haine de duminică, remarcă o creștere a evlaviei în rândul țăranilor, un fel de constatare că moralitatea are un viitor asigurat pe acele meleaguri. Însă, fiica sa, urmărind cu ochi pofticioși un țăran chipeș, devine fără să vrea martoră îngrozită la ritualul țăranilor: scuipă euharistia pentru a o transforma în gloanțe care nu greșesc niciodată și întotdeauna ucid vânatul. Până la urmă, "cine poate să-i reziste lui Iisus Hristos", ne explică aproape lătrat o țărancă ritualul dezgustător și înfiorător al țăranilor.
Reușita filmului Rehepapp / November constă tocmai în a crea un univers aparent despărțit de al nostru, cu reguli aparte și sentimente perverse, dar în a cărui logică adânc psihologică ne regăsim într-un mod ciudat. Și, ironic, tocmai în asta stă stranietatea sa tulburătoare: nu în morți care vorbesc sau fierăstraie care zboară, ci în recunoașterea propriilor obsesii și dorințe ilegitime de a manipula realitatea dură în alegerile și logica unor țărani din trecut.