Acest mediumetraj - Sleep#2 - este în sine o trimitere la munca lui Warhol, care a făcut un film în anul 1964, intitulat Sleep, o înregistrare de mai mult de 5 ore în care acesta l-a filmat pe John Giorno - pe atunci partenerul lui de viață - în timp ce dormea. Cât de frumos este conceptul gândit de Radu Jude, o filmare a mormântului, a locului de odihnă unde artistul își are somnul veșnic...
Recunosc, la început am fost un pic sceptic, îmi era neclar cât de mult m-ar putea captiva un documentar de acest fel, dar, la final, am rămas plăcut surprins. În momentul în care nu ai narațiune, conflict, sau personaje, nu prea ai de ce să te agăți; și începi să cauți, să analizezi și te focusezi mai mult pe imagine, pe sunete, pe ritmul și relația dintre ele. Și, poate, ajungi la concluzia că nu ai nevoie mereu de un scenariu complicat, un decor grandios, sau niște efecte vizuale copleșitoare; e destul un peisaj natural cu iarbă verde, copaci și căprioare.
Desigur, aceste animale nu sunt singurii musafiri ai artistului, locul de odihnă fiind vizitat destul de frecvent de turiști, fani și iubitori ai artei de pretutindeni. Vedem fel și fel de oameni care vin, lasă lumânări, își fac poze cu cripta și pleacă mai departe. Evident ei au fost anunțați de filmări, unii - mai sfioși - ignoră pur și simplu camera, pe când alții fac cu mâna, zâmbesc și chiar contribuie la filmare.
Pe măsură ce trecea timpul priveam cu tot mai mare interes imaginea, ea se schimba de la cadru la cadru, alterna între noapte și zi, între lumină puternică sau difuză, afectând evident claritatea; care și ea era pe alocuri destul de bună ca să pot citi până și micile caractere de pe cripta artistului, iar alteori întru-atât de slabă - mai ales în scenele cu ploaie - încât nu mai vedeam cripta - care se transforma într-un pixel uriaș indescifrabil. Cred că secvențele mele favorite au fost filmate în timpul unor ploi, sau în urma unor ploi; spun asta fiindcă lentila, din cauza condensului sau, poate a ceții, avea o perspectivă denaturată în așa fel încât imaginea devenea foarte fluidă, fără granițe clare, cam ca o pictură impresionistă. Imediat mi-a venit în minte Nymphéas / Water Lilies (1906) și Impression, soleil levant / Impression, Sunrise (1872) ambele realizate de pictorul francez, Claude Monet.
După părerea meu este mai mult un film experimental decât documentar, pentru că regizorul se joacă cu imaginea, alege deliberat secvențe în care mediul vizual realist, natural este alternat cu imagini - în mod normal - compromise, viciate, denaturate care dau o senzație de iluzie, de fantasmă, și de ce nu, chiar vis. Cineastul, recreează stiluri picturale și totodată, modifică și sunetul anumitor scene, înțeleg prin asta că le scoate de tot; amplificând și mai mult faptul că accentul este pus pe vizual.
Nu mă consider un fan al filmelor experimentale, dar dacă sunteți un admirator al acestui tip de cinema care transcende modul clasic de a face film, recomand cu tot dragul să vedeți Sleep#2.
(filmul mai poate fi văzut în cadrul TIFF-ului sâmbăta, în 21 iunie 2025, de la ora 23:00 la Sapientia, în Cluj Napoca)