Rainer Sarnet: Există două perspective. Una este legată de ceea ce putem învăța din trecut. Trebuie să-l luăm așa cum este, cu valorile care se regăsesc în cultura și literatura de atunci. Studiem literatura lui Dostoievski pentru a extrage niște valori, pentru a înțelege cum funcționau lucrurile în acea epocă. În această linie am scris scenariul. Dar, desigur, există și cealaltă perspectivă: cum este conectată epoca noastră cu tradiția. Am făcut acest film acum mai bine de 15 ani. Am avut în vedere așa-numita categorie "bobo" - bourgeois bohemians. Nu am vrut să reconstitui atmosfera din secolul al XIX-lea, pentru că burghezia s-a schimbat. Burghezia noastră este mai degrabă boemă. Ne plac petrecerile, libertatea, iubirea liberă, sexul liber, consumul - de mâncare, de haine, de călătorii. În același timp, și spiritualitatea este importantă pentru acești boemi.
S.D.: Ai inserat în Idiotul imaginea unei lucrări a lui Tracy Emin, You forgot to kiss my soul. Care este rolul ei?
R.S.: Această frază aduce cu un slogan - "Ai uitat să-mi săruți sufletul" -, care mi s-a părut foarte dostoievskian. Mîșkin are o relație de dragoste cu două femei, Nastasia Filippovna și Aglaia. Și nu poate alege, pentru că el e mai concentrat pe suflet. Mîșkin nu e o persoană reală, e mai degrabă încarnarea unei idei, cea despre compasiune. Și de aceea e foarte complicat pentru un actor să joace rolul lui Mîșkin - cum să întruchipezi această idee fără să pari naiv. E o idee abstractă. Și sărutul sufletului este o idee abstractă, dar foarte importantă. Este esențial să găsești sufletul dincolo de trup. Nu contează dacă ești bărbat sau femeie. Aceasta este iubirea adevărată: să vezi și să săruți sufletul.
S.D.: Ai pus împreună ortodoxismul și kung fu, în Lupta invizibilă, o asociere, măcar la prima vedere, cel puțin neobișnuită. Care este terenul lor comun?
R.S.: Inspirația mi-au oferit-o icoanele și gesturile mâinilor duse la piept, pe care le-am folosit pentru a crea un stil propriu de kung fu împreună cu coregraful nostru din Taiwan, căruia i-am explicat ideea mea și a considerat-o interesantă. Apoi, am mai văzut o legătură între kung fu și ortodoxie - zborul. Îngerii zboară, luptătorii kung fu zboară - totul e posibil. Există o nouă gravitație.
S.D.: Care sunt principalele elemente din folclorul estonian pe care le-ai evidențiat în Noiembrie?
R.S.: Filmul este bazat pe un roman, inspirat din basme estoniene, Old Barney or November, scris de Andrus Kivirähk, care subliniază motivul cel mai important din folclorul estonian - lăcomia. Cum fură vulpea laptele sau cum țăranii păcălesc diavolul - toți vor să obțină ceva. Este o lume foarte pragmatică în care se regăsesc două tendințe contradictorii - dorința foarte practică de a avea ceva și iubirea de sacrificiu. Personajul principal spune că iubirea nu are nevoie de nimic, e gata să trăiască fără nimic, are acest impuls sacrificial, ceea ce era ceva nou, periculos pentru țărani. "Ești nebună, trebuie să ai ceva", i se spune. Când am avut premiera americană, criticii de acolo au spus că nu e vorba de folclor estonian, ci mai degrabă de capitalism. Această lăcomie este un sentiment foarte caracteristic pentru ce trăim azi - dorința de a avea ceva, de a deține pe cineva. Un sentiment foarte comun, dar foarte periculos.
S.D.: Simți vreo presiune din partea industriei filmului?
R.S.: Simt presiune în fiecare zi, dar asta e viața noastră. Nu mă interesează ce se întâmplă în industrie, eu vreau să continui să-mi fac filmele mele, pe direcția mea, fără alte considerente.
S.D.: Ca să încheiem cu întrebare dostoievskiană, crezi că frumusețea va salva lumea?
R.S.: Da. E greu de imaginat că putem trăi fără frumusețe, fără artă, fără muzică. E imposibil, de fapt. Trebuie să fim conștienți de asta și să luptăm să nu le pierdem.